Comuna Aiton, Cluj

Aiton (în maghiară Ajton, în germană Eiten) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Aiton (reședința) și Rediu.

Aiton
Ajton
—  comună  —
Primăria comunei Aiton
Aiton Aiton (România) Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 46°41′07″N 23°44′20″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Cluj
SIRUTA	55598
Atestare	1320[1]
Reședință	Aiton
Sate componente	Aiton, Rediu
Guvernare
- Primar	Nicolae Făgădar[*]​[2][3] (PNL, 2004)
Suprafață
- Total	45,27 km²
Altitudine	626 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	1.061 locuitori
- Densitate	29,8 loc./km²
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	407025
Prefix telefonic	+40 x64[4]
Localități înfrățite
- Dabas	Ungaria
Prezență online
site web oficial GeoNames
Localizarea comunei în județul Cluj Localizarea comunei în județul Cluj
Aiton (Ajton) pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (sectio 095) (Click pentru imagine interactivă) Aiton (Ajton) pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (sectio 095) (Click pentru imagine interactivă)
Modifică date / text

Date geografice

Comuna Aiton se află la 30 km sud-est de municipiul Cluj-Napoca și 16 km nord-est de Turda. Este situată în zona Dealurilor Feleacului, pe stânga Văii Racilor ^[5].

Comuna este compusă din satul reședință de comună Aiton și satul Rediu.

Altitudinea medie: 626 m.

În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gemă și a unor izvoare sărate.

Demografie

Componența etnică a comunei Aiton

     Români (72,2%)

     Maghiari (16,31%)

     Alte etnii (0,19%)

     Necunoscută (11,31%)

Componența confesională a comunei Aiton

     Ortodocși (56,93%)

     Reformați (13,95%)

     Greco-catolici (9,9%)

     Romano-catolici (3,02%)

     Penticostali (1,51%)

     Alte religii (2,26%)

     Necunoscută (12,44%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Aiton se ridică la 1.061 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.085 de locuitori.^[6] Majoritatea locuitorilor sunt români (72,2%), cu o minoritate de maghiari (16,31%), iar pentru 11,31% nu se cunoaște apartenența etnică.^[7] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (56,93%), cu minorități de reformați (13,95%), greco-catolici (9,9%), romano-catolici (3,02%) și penticostali (1,51%), iar pentru 12,44% nu se cunoaște apartenența confesională.^[8]

Politică și administrație

Comuna Aiton este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, Nicolae Făgădar[*]​, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din 2004. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[9]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Național Liberal	6
	Partidul PRO România	1
	Uniunea Democrată Maghiară din România	1
	Partidul Social Democrat	1

Evoluție istorică

Structura etnică

Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel:

Recensământul[10] [11]		Structura etnică
Anul	Populația	Români	Maghiari	Germani	Rromi	Alte etnii
1850	2.438	1.901	443		85	9
1880	2.803	2.106	585	1		111
1890	3.452	2.690	720			42
1900	3.528	2.830	698			0
1910	3.934	3.183	693	4		54
1920	3.747	3.178	551			18
1930	4.132	3.504	586	1	28	13
1941	4.585	3.975	566	2		42
1956	3.754	3.274	479			1
1966	3.308	2.840	467	1		0
1977	2.772	2.404	368			0
1992	1.626	1.432	194			0
2002	1.338	1.154	181		3	0

Aiton - evoluția demografică

Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Structura confesională

Din punct de vedere confesional evoluția demografică a fost următoarea:

Recensământul[12] [11]		Structura confesională
Anul	Populația	Ortodocși	Greco-catolici	Romano-catolici	Reformați	Alte confesiuni
1850	2.438	0	1.923	21	482	12
1857	2.577	12	2.023	18	518	6
1869	2.744	18	2.132	27	550	17
1880	2.803	31	2.120	24	599	29
1890	3.452	39	2.655	25	700	33
1900	3.528	18	2.782	34	642	52
1910	3.934	30	3.171	27	665	41
1930	4.132	24	3.502	10	585	11
1992	1.626	1.330	88	0	173	35
2002	1.338	747	375	5	149	62

Istoric

Pe teritoriul comunei au fost descoperite urmele mai multor vechi așezări din neolitic (cultura Turdaș, mileniul al IV-lea î.e.n.), din epoca bronzului, din epoca fierului (Hallstatt și La Tène), din perioada stăpânirii romane și din timpul migrațiilor. Tot aici au mai fost scoase la iveală un mormânt de incinerație (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.) și o villa rustica, în care s-a găsit o fructieră dacică (sec. II î.e.n.).

În perioada romană localitatea se afla pe drumul roman Potaissa - Napoca. Inițial, o porțiune a acestuia a fost lăsată descoperită în curtea vecină cu cea a școlii, marcată de o colonetă ce reproduce inscripția de pe borna kilometrică din anul 108, însă acum micul sit este acoperit de deșeuri. Aici a fost centrul unei unități spaniole ecvestre^[1].

Prima menționare documentară a satului Aiton cu numele Villa Ohthunth este din 1320, iar în 1329 cu toponimul Ahthon. Din 1456 apare sub denumirea actuală Ayton ^[1]. În 1658 localitatea a fost arsă la o invazie a turcilor și tătarilor.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095) apare sub numele de Ajton. La nord și la sud-est de satul Aiton pe hartă sunt marcate prin "Gericht" și prin semnul π două locuri publice de pedepsire a delicvenților în perioada medievală.

Monumente istorice

Următoarele obiective din satul Aiton au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015:

• Situl arheologic din punctul "Șurilor" (cod LMI CJ-I-s-B-06937)
• Situl arheologic din punctul "Deasupra Morii" (cod LMI CJ-I-s-B-06938)
• Situl arheologic din punctul "Între pâraie" (cod LMI CJ-I-s-A-06939)
• Vestigiile drumului roman Napoca - Potaissa (cod LMI CJ-I-s-B-06940)
• Biserica Reformată-Calvină (cod LMI CJ-II-m-B-07515)

Monumente dispărute

• „Conacul Sandor" din satul Aiton este înscris pe "Lista monumentelor istorice dispărute", elaborată de Ministerul Culturii și Cultelor în anul 2004 (datare: sec. XVIII, cod 13B0271)^[13].
• Biserica de lemn din Aiton (cod LMI CJ-II-m-B-07513)

Miliarul de la Aiton

Articol principal: Miliarul de la Aiton.

Miliarul de la Aiton
(copia de la Turda)

Stâlpul miliar descoperit de profesorul de religie Mihály Szathmári Pap (1737-1812) în anul 1758 la Aiton, marchează distanța de la Potaissa la Aiton, constituind prima atestare documentară a castrelor Potaissa și Napoca. Nu se cunoaște locul exact din sat unde a fost descoperit. A ajuns apoi la Cluj. Căutând piesa în anii 20-30 din secolul al XX-lea, Constantin Daicoviciu nu a reușit să o mai găsească în grădina din Cluj unde se știa că era amplasată.^[14] Originalul miliarului probabil s-a pierdut.

Desenul original cu inscripția de pe miliar aparține descoperitorului Mihály Szathmári Pap. În anul 1773 istoricul ardelean Johann Seivert (1735-1785) a văzut desenul lui Mihály Szathmári Pap și l-a reprodus într-un manuscris. Informația despre existența acestui miliar a fost preluată de Theodor Mommsen în 1873 și înregistrată în CIL (Corpus Inscriptionum Latinarum) volumul III, textul 1627, Berlin. Cercetătoarea clujeană Iudita Winkler a descoperit, prin anii 1970-1980, desenul din 1773, realizat de Johann Seivert, în manuscrisul acestuia, care este păstrat la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, desen pe care l-a publicat apoi în 1982. Există 3 copii ale miliarului:
- o copie identică cu originalul, de formă cilindrică, din beton, executată prin anii 1970 din inițiativa profesorului de istorie Tiberiu Cerghi de la școala din Aiton; copia se află în curtea școlii din Aiton.
- o copie de formă dreptunghiulară, așezată în anul 1993 în Piața 1 Decembrie din Turda (în fața Poștei).
- o copie de formă dreptunghiulară, așezată în anul 2010 în fața primăriei din Aiton.

Lăcașuri de cult

• Biserica Reformată-Calvină din anul 1598 (str. Principală nr. 161), cu portalul vestic în stil romanic. Tavan casetat din anul 1793, operă a maeștrilor Hajdu și Samuel Besti. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj (2015).
• Biserica greco-catolică „Sfântul Nicolae”, construită în anul 1900 în locul Vechii biserici „Sf. Nicolae”.
• Biserica ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, construită între anii 2004 și 2006, după planurile arhitectului Zamblău Romulus. Biserica are formă de cruce greacă, cu abside laterale; naosul este acoperit de o turlă străpunsă, de formă octogonală și are opt ferestre pe fiecare parte. Alte două turle, de formă circulară, se află deasupra tindei, una dintre ele servind drept clopotniță. Altarul este acoperit de o boltă în formă de semicalotă și este luminat de două ferestre spre partea de răsărit. Lăcașul de cult a fost pictat în tehnica frescă de pictorul Ovidiu Pușcașiu din București, lucrare executată între anii 2006-2008. Iconostasul este sculptat în lemn de stejar, iar clopotele au fost realizate la o întreprindere metalurgică din Satulung, Maramureș. Biserica a fost sfințită în data de 12 iulie 2009 de episcopul Irineu Pop, pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.^[15]

Obiective turistice

Printre principalele obiective turistice din zonă, se numără^[16]:

• Castelul medieval.
• Muzeul cu obiecte din perioada romană (demolat între timp).
• Rezervația "Pădurea Ciolt".

Date economice

Ocupația de bază a locuitorilor este agricultura și creșterea animalelor domestice.

Imagini

• 
  Intrarea în localitate
• 
  Stradă din Aiton
• 
  Căminul cultural
• 
  Școala şi Miliarul de la Aiton (copie)
• 
  Biserica greco-catolică
• 
  Biserica reformată-calvină (monument istoric)
• 
  Biserica reformată-calvină (monument istoric)
• 
  Masa Domnului
• 
  Biserica ortodoxă
• 
• 
  Monumentul Eroilor din Aiton
• 
  Monumentul Eroilor din Aiton (detaliu)
• 
  Stradă din Aiton
• 
  Drumul comunal Aiton-Rediu
• 
  Rediu
• 
  Biserica ortodoxă din satul Rediu
• 
  Biserica ortodoxă din satul Rediu
• 
  Monumentul Eroilor din satul Rediu
• 
  Monumentul Eroilor din satul Rediu (detaliu)
• 
  Biserica greco-catolică din satul Rediu
• 
• 
  Rediu

Vezi și

• Miliarul de la Aiton
• Biserica de lemn din Aiton
• Biserica reformată din Aiton

Bibliografie

• Palade, Monica (2002). Aiton - Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 973-0-02627-0.
• Lazăr, Vasile (2002). Aiton - Cluj : istorie și tradiție. Cluj-Napoca. ISBN 973-0-02627-0.
• Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (2003). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-864300-7.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
• Dan Ghinea (2000). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4.

Note

1. Atlasul localităților județului Cluj, p. 70
2. Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
3. Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
4. x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
5. Alte toponime locale pentru “Valea Racilor”: Pârâul Racilor, Valea Rachiș, Valea Copăceni, Valea Copandului, Pârâul Copăcenilor.
6. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
7. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
8. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
9. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 2 noiembrie 2020.
10. Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate
11. Structura etno-demografică a României
12. Varga E. Statistică recensăminte după confesiune
13. „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 26 aprilie 2013. Accesat în 3 februarie 2012.
14. Constantin Daicoviciu, Un nou miliarium din Dacia, in AISC, I, 2, 1928-1932, p. 51, nota 2
15. „copie arhivă”. Arhivat din original la 26 decembrie 2017. Accesat în 26 aprilie 2018.
16. „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 19 martie 2012. Accesat în 1 mai 2012.

Legături externe

Materiale media legate de Aiton la Wikimedia Commons

• Pagina Primăriei
• Datele recensământului din 2002^{[nefuncțională]}