Estonia sub dominație suedeză
From Wikipedia, the free encyclopedia
Estonia s-a aflat sub stăpânire suedeză între 1561 și 1710, când părți din Estonia actuală (și după 1645 tot teritoriul actual al țării) au făcut parte din Regatul Suediei. În urma destrămarii Statului Ordinului Teutonic, aristocrația locală(d) germană baltică din zonele Harrien (Harjumaa) și Wierland (Virumaa(d)), precum și orașul Reval (Tallinn) în iunie 1561 (și ceva mai târziu Jerwen — Järvamaa) a cerut și a primit protecția regelui suedez Eric al XIV-lea, ceea ce a dus la implicarea Suediei în Războiul Livonian.[1] La încheierea ostilităților în 1583, Suedia controla părțile de nord ale Estoniei moderne și Dagö (insula Hiiumaa); din acest teritoriu a fost alcătuit Ducatul Estoniei(d). În urma noilor războaie dintre Polonia și Suedia, părțile sudice ale Estoniei de astăzi (pe atunci Livonia(d)) au fost încorporate în Suedia prin tratatul de la Altmark(d) din 1629. În 1645, Danemarca a cedat și insula Ösel (Saaremaa) Suediei, și ca urmare, aceasta a ajuns să dețină controlul întregii Estonii de astăzi.
Epoca stăpânirii suedeze a luat sfârșit efectiv în 1710, când toate provinciile suedeze baltice au capitulat(d) în fața trupelor ruse în fazele finale ale Marelui Război al Nordului. Hegemonia rusă a fost oficializată în 1721.[2]
Motivele implicării Suediei în Estonia au fost atât economice, cât și politice și militare. Coroana suedeză era interesată și să obțină o parte din profiturile din bogatul comerț cu Rusia.[3] În același timp, o prezență în Estonia putea fi văzută și ca o modalitate de a împiedica Rusia și Danemarca să dobândească puncte de sprijin potențial periculoase în apropierea Finlandei controlate de suedezi.[4]
Epoca stăpânirii suedeze este uneori denumită colocvial „bunele vremuri suedeze” (în estonă vana hea Rootsi aeg).[5][6][7][8] Cu toate acestea, rămâne neclar dacă populația contemporană vorbitoare de estonă folosea această expresie sau dacă stăpânirea suedeză a fost semnificativ mai bună decât dominația conducătorilor străini anteriori.[6] În special în perioada de sfârșit a stăpânirii suedeze a Estoniei, autoritățile suedeze au adoptat, totuși, o serie de reforme, care aveau ca scop diminuarea influenței aristocrației locale de limbă germană(d) în beneficiul țărănimii locale vorbitoare de estonă. În lumina acestui fapt, unele dovezi sugerează că populația vorbitoare de estonă a considerat dominația suedeză ca fiind caracterizată printr-o domnie a legii, și ulterior clasele inferioare și-au exprimat dorința de a reveni sub dominație suedeză.[6]
Printre reformele suedeze, unele cu influență de durată, s-au numărat înființarea Universității din Tartu (precum și a altor instituții de învățământ, cum ar fi Școala Gimnazială Gustav Adolf(d)), care a promovat insistent luteranismul și a produs traduceri ale Bibliei în estonă; și înființarea unei curți de apel(d) în Tartu.[2]