Frații Grecu (muraliști din Țara Oltului)
familie de pictori muraliști de biserici din Țara Oltului, Ungaria Regală / From Wikipedia, the free encyclopedia
Frații Grecu, cunoscuți și ca Familia Grecu sau Frații Grecu din Săsăuș, au făcut parte dintr-o familie de zugravi muraliști de biserici din Țara Oltului. Perioada de activitate a acestora a fost identificată, în literatura de specialitate, începând cu ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Originari din Arpașu de Jos, au pictat biserici în sudul Transilvaniei și s-au stabilit încă de la finalul secolului al XVIII-lea la Săsăuș, județul Sibiu de astăzi.[1]
Frații Grecu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Arpașu de Jos, Sibiu, România |
Frați și surori | Ioan, Alexandru, Nicolae, Nicolae fiul, Gheorghe, Vasile |
Cetățenie | Ungaria Regală Austro-Ungaria |
Ocupație | pictor de biserici[*] |
Activitate | |
Pseudonim | Frații Grecu din Săsăuș, Familia Grecu |
Domeniu artistic | pictură murală |
Opere importante | pictura murală de la: • Biserica din Mohu • Biserica din Voivodenii Mici • Biserica din Arpașu de Sus • Biserica din Țichindeal |
Influențat de | Stilul brâncovenesc[*], Artă bizantină, baroc |
A influențat pe | Savu Moga, Matei Țimforea, Ioan Pop Zugrav |
Modifică date / text |
Prima generație a zugravilor din Săsăuș a fost formată din Alexandru, Ioan și Nicolae Grecu. Pictura lor murală a fost influențată de tradiția post-brâncovenească, specifică centrelor artistice aflate la sud de Munții Carpați. Ioan și Nicolae au fost ucenicii zugravului Pantel(e)imon care a venit din Argeș, Țara Românească. Împreună cu acesta, cei doi au pictat paraclisul din Zărnești. În Țara Oltului, zugravii Grecu au fost semnalați cu lucrări murale la Cârța, unde Valer Literat le-a atribuit realizarea câtorva icoane[2].[1]
Alexandru și Nicolae Grecu au pictat în anul 1804 biserica din Mohu[3][4][5],[6] câteva icoane și o cruce[7]. Au pictat de asemenea frescele de la biserica din Arpașu de Sus.[8] Ioan și Alexandru au pictat în perioada 1806 - 1810, Biserica Nașterea Domnului din Sărata.[8] Nicolae a zugrăvit în 1808, naosul și pronaosul bisericii din Beclean și în 1809 pictura murală din biserica de la Streza-Cârțișoara. Ulterior a zugrăvit biserica din Viștea de Sus[7].[1]
Alexandru Grecu a semnat în 1812 un epitaf (aer) la biserica din Ucea de Sus[9][10] și în 1813, unul similar pentru biserica din Arpașu de Sus.[7][11][1]
A doua generație de zugravi ai familiei a fost formată din Gheorghe și Nicolae ... a lui Niculae Grecu. Aceștia au continuat tradiția familiei și au pictat mai multe edificii de cult, așa cum sunt Biserica Sfântul Vasile din Fofeldea și cea din Colun, județul Sibiu, cea din Arpașu de Sus, unde au continuat lucrarea lui Nicolae Grecu - tatăl. În 1820 au pictat tâmpla bisericii Sfântul Nicolae din Voivodeni. În 1821, au continuat lucrarea pictând fresca de pe naosul și altarul acesteia. Cei doi au zugrăvit în 1824 biserica din Oprea-Cârțișoara.[12][7][1]
Ultimul reprezentant al familiei a fost Vasile Grecu. În pictura acestuia prevalează elementele populare, fapt care a dus la o mai mică influență a tradițiilor post-brâncovenești și la o cromatică mai stridentă.[1]
“ | Tot în această perioadă se conturează mai clar problema națională, fiind formulat mai hotărât dezideratul privind egalitatea națională, revendicarea drepturilor ce li se cuvin românilor fiind însoțită de argumente științifice, cuprinse în Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae și propagate prin scrierile lor de către reprezentanții Școlii Ardelene și de cărturarii din secolul al XIX-lea în rândurile maselor. Firește, bisericile acestea nu sunt singurele din Transilvania în care apar aluzii la asuprirea străină. Spre deosebire de alți zugravi transilvăneni, cei de care ne-am ocupat s-au referit la asuprirea națională și prin pictarea unor judecători și cărturari din scenele Judecății lui Isus, îmbrăcați în veșminte turcești. De asemenea, important este faptul că aceste caracteristici ale picturilor zugravilor Grecu se împletesc cu valoarea lor artistică superioară multor picturi murale din aceeași perioadă, datorată talentului și meșteșugului stăpânit cu destulă măiestrie. Acești zugravi au reușit să transmită imaginilor iconografice un sentiment de autenticitate, temperamentul și personalitatea lor, a cărei faimă se păstrează până și astăzi în satele de pe valea Hârtibaciului și din Țara Făgărașului. | ” |
— Maria Zintz: Pictura murală a bisericilor românești din Țara Făgărașului..., Editura Academiei Române, București, 2011, pag. 475 |