Ecuația lui Dirac[7] Funcția lui Dirac statistica Fermi–Dirac[*] Dirac fermion[*][[Dirac fermion (A kind of fermion)|]] Dirac comb[*][[Dirac comb (periodic distribution ("function") of "point-mass" Dirac delta sampling)|]] constanta Planck redusă operatorul Dirac[*] Dirac adjoint[*][[Dirac adjoint (dual to the Dirac spinor)|]] Abraham-Lorentz-Dirac force[*][[Abraham-Lorentz-Dirac force |]] Dirac sea[*][[Dirac sea (ground state of a fermionic field; thought of as a "sea" of negative-energy states that have been all filled in, thus rendering the vaccum stable)|]] Dirac measure[*][[Dirac measure (measure that is 1 if and only if a specified element is in the set)|]] Dirac spinor[*][[Dirac spinor (spinor of 2^{⌊n/2⌋} complex dimensions in n (real) spacetime dimensions)|]] Dirac large numbers hypothesis[*][[Dirac large numbers hypothesis (the hypothesis that the numerical similarity between the proton–electron gravitational force–electrical force ratio and the classical electron radius–age of the universe ratio is not a coincidence)|]] Complete Fermi–Dirac integral[*][[Complete Fermi–Dirac integral (mathematical integral)|]] Kapitsa–Dirac effect[*][[Kapitsa–Dirac effect (Diffraction of matter by a standing wave of light)|]] Dirac bracket[*][[Dirac bracket (quantization method for constrained Hamiltonian systems with second-class constraints)|]]
A fost profesor lucasian de matematică(en)[traduceți] la Universitatea Cambridge, și și-a petrecut ultimii zece ani din viață la Universitatea de Stat din Florida. Printre alte descoperiri, a formulat așa-numita „Ecuație Dirac”, care descrie dinamica fermionilor de spin 1/2 în conformitate cu principiile relativității restrânse și care a condus la anticiparea existenței antimateriei. Dirac a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1933, împreună cu Erwin Schrödinger, pentru descoperirea de noi forme productive ale teoriei atomice.
Dirac este unul din întemeietorii mecanicii cuantice și electrodinamicii cuantice (teoria cuantelor).
În 1928 a elaborat și apoi a dezvoltat teoria relativistă a dinamicii electronilor.
A lansat concepția conform căreia în Univers există un număr uriaș de electroni cu energie negativă, inaccesibili observației.
Conform teoriilor sale, vidul ar consta dintr-un număr mare de electroni de energie negativă.
A introdus funcția care îi poartă numele pentru distribuții punctuale și care are un rol important în teoria relativității.
A furnizat câteva teorii privind descompunerea simultană a mai multor operatori liniari ai unui spațiu nuclear.
Cea mai importantă lucrare a sa este The Principles of Quantum Mechanics, apărută la Oxford în 1930 în primă ediție, în care sunt expuse pentru prima dată într-o manieră unitară principiile mecanicii cuantice.