Tensiune reziduală
tensiune mecanică care rămâne într-un material după ce cauza care a produs-o este îndepărtată / From Wikipedia, the free encyclopedia
În mecanica solidelor și rezistența materialelor tensiunile reziduale sunt tensiuni care rămân într-un material solid după ce cauza inițială care a produs tensiuni a fost îndepărtată.[1] Tensiunile reziduale pot fi de dorit sau nu. Tensiuni reziduale utile se obțin, de exemplu, prin anumite tratamente termice a paletelor turbinelor, la sticla călită(d), sau pentru a produce foi de sticlă mari, subțiri, rezistente la fisuri și zgârieturi. Totuși, tensiunile reziduale neintenționate pot duce la crăpături, ruperi sau spargeri.
Tensiunile reziduale pot să apară din diferite cauze: solicitări mecanice peste limita de elasticitate, care duc la deformații, gradienți de temperatură sau modificări structurale (transformare de fază în stare solidă). În timpul sudării căldura poate provoca dilatări locale, iar la răcire unele zone se răcesc și se contractă mai mult decât altele, apărând tensiuni reziduale. Un alt exemplu are loc în timpul producerii semiconductorilor.[2]