Țara Bârsei

Țara Bârsei (în germană Burzenland, maghiară Barcaság, latină Terra Borza^[1]), denumită și Depresiunea Curburii Carpatice sau Depresiunea Brașovului, este o regiune istorică și etnografică din sud-estul Transilvaniei, având Brașovul cea mai importantă localitate.

Vedere de pe Masivul Postăvarul asupra unei părți a Țării Bârsei

Nume

Hartă din 1849 arătând numele triburilor dace din antichitate: Burridensii locuiau teritoriul numit ulterior „Țara Bârsei” dar nu se știe dacă există o legătură între aceste două denumiri.

Denumirea provine de la râul Bârsa/Bârsa Mare (în germană Burzen),^[2] care se varsă în râul Olt. Bârsa Mare, formată de confluența a două brațe Bârsa Groșetului și Bârsa Tămașului, are printre afluenți și Bârsa Fierului și Bârsa lui Bucur.

Numele râului provine din cuvântul slavic "brza" care înseamnă "rapid".^[2]

Geografie

Articol principal: Depresiunea Țara Bârsei

Țara Bârsei în Harta Iosefină (senzitivă), 1769-1773. (Click pe planșa dorită)

Geografic, Țara Bârsei este o depresiune dispusă în interiorul arcului Carpatic, delimitată de localitățile Apața la nord, Bran la sud, Vlădeni la vest și Prejmer spre est. Aceasta este străbătută de numeroase râuri și pâraie repezi de munte, fiind delimitată pe o bună porțiune de râul Olt.

Istorie

Articol principal: Istoria Țării Bârsei

Locuită încă din vechi timpuri, în 1211 regiunea a fost donată Cavalerilor Teutoni de către Regele Andrei al II-lea al Ungariei pentru păzirea graniței de sud-est a Regatului Ungariei, împotriva cumanilor. Cavalerii teutoni au avut ca scop și convertirea românilor la catolicism.^[3] Teutonii au ridicat numeroase castele în zonă și au adus coloniști din Sfântul Imperiu Roman pentru a popula teritoriul. În 1224 cavalerii au încercat să iasă din alianța cu maghiarii și să se subordoneze Scaunului Papal, iar ca urmare regele Andrei a evacuat ordinul în 1225. În primul secol după întemeierea lor, așezările săsești ale Țării Bârsei au trebuit să suporte șase invazii ale tătarilor (1241-1242, 1278, 1284-1285, 1335, 1344, 1345).^[4] Deși teutonii au părăsit zona și s-au îndreptat spre Prusia, coloniștii germani au rămas aici până în secolul XX, întemeind unul dintre cele mai puternice districte - atât din punct de vedere militar, cât și economic. Odată cu Marea Unire de la 1918, Țara Bârsei a intrat în componența României.

Stemă

Stema veche a Țării Bârsei

Stema Țării Bârsei înfățișează un scut de culoare albastră sau neagră este un crin argintiu însoțit de două stele (argintii sau aurii). Câteodată, deasupra scutului mai este reprezentată și o coroană trilobară.

Localități

Articol principal: Lista localităților din Țara Bârsei

Denumirile sunt în română, germană și maghiară.

Bod (Brenndorf, Botfalva)

Bran (Törzburg, Törcsvár)

Brașov (Kronstadt, Brassó)

Codlea (Zeiden, Feketehalom)

Cristian (Neustadt, Keresztényfalva)

Dumbrăvița

Feldioara (Marienburg, Földvár)

Ghimbav (Weidenbach, Vidombák)

Hălchiu (Heldsdorf, Höltövény)

Hărman (Honigberg, Szászhermány)

Măieruș (Nußbach, Szászmagyarós)

Prejmer (Tartlau, Prázsmar)

Râșnov (Rosenau, Barcarozsnyó)

Rotbav (Rotbach, Szászveresmart)

Sânpetru (Petersberg, Barcaszentpéter)

Șercaia (Schirkanyen, Schirkengen, Scharken)

Vulcan (Wolkendorf, Szászvolkány)

Zărnești (Zernescht, Zernest)

Galerie

• 
  1826 - Dangale pentru vitele din Țara Bârsei și din Districtul Brașov
• 
  Hartă a lui A. Ortelius (1598)
• 
  Țara Bârsei pe o hartă de Reinier Ottens din prima jumătate a secolului al XVIII-lea
• 
  Localizarea Țării Bârsei în România
• 
  Localizarea Țării Bârsei în Europa
• 
  Vedere asupra Țării Bârsei din vârful Postăvarul. Ghimbav este în dreapta, iar Codlea se vede în depărtare Munții Măgura Codlei.

Bibliografie

• Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (2011). Castele si cetati din Transilvania: judetul Brasov. Bucuresti. ISBN 978-973-0-11186-6.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
• Martin Rill (ed.): Das Burzenland. Städte, Dörfer, Kirchenburgen. Edition Wort und Welt, München 1999. ISBN 3-932413-03-2.
• Heinrich Wachner: Geschichte des Burzenlandes. Ed. Aldus, Brașov, 1994
• Brigitte Stephani: Ein Heimatmuseum im Burzenland. In: Tribuna României. Die deutsche Seite (București), XI/226, 15.8.1982.
• Claus Stephani: Die steinernen Blumen. Burzenländer sächsische Sagen und Ortsgeschichten. Ed. Ion Creangă, București, 1977.^[5]
• Nicolae Dunăre (ed.): Țara Bîrsei, II. Editura Academiei RSR, București, 1974.
• Erich Jekelius (Hg.): Die Wirtschaftsgeschichte des Burzenlandes. (Reihe: Das Burzenland; Bd. V,1). Verlag Burzenländer Sächs. Museum: Brașov, 1929.
• Erich Jekelius (Hg.): Die Dörfer des Burzenlandes. (Reihe: Das Burzenland; Bd. IV,1). Verlag Burzenländer Sächs. Museum: Brașov, 1929.
• Erich Jekelius (Hg.): Kronstadt. (Reihe: Das Burzenland; Bd. III,1). Verlag Burzenländer Sächs. Museum: Brașov, 1928.