Doina Cornea

Doina Cornea (n. 30 mai 1929, Brașov, România – d. 4 mai 2018, Cluj-Napoca, România) a fost o publicistă, traducătoare și opozantă anticomunistă din România.^[7]

Doina Cornea
În grădina casei sale (fotografie de Ferenc Csomafáy)
Date personale
Născută	30 mai 1929[1][2] Brașov, România
Decedată	4 mai 2018 (88 de ani)[1][3] Cluj-Napoca, România[4]
Număr de copii	2
Cetățenie	Regatul României  România
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	profesoară universitară[*]​ activist pentru drepturile omului scriitoare traducătoare disidentă
Limbi vorbite	limba franceză limba română[5]
Activitate
Alma mater	Universitatea Babeș-Bolyai
Organizație	Universitatea Babeș-Bolyai
Premii	Premiul Rafto (1989) Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce (2000) Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ (2009) docteur honoris causa de l'université libre de Bruxelles[*][[docteur honoris causa de l'université libre de Bruxelles |​]] (1989) eredoctor van de Vrije Universiteit Brussel[*][[eredoctor van de Vrije Universiteit Brussel (honorary doctorate conferred by the VUB)|​]] (1991)[6]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Biografie

Tatăl ei, Iacob Cornea, era originar din Ileni, județul Făgăraș, iar mama, Maria Cornea (născută Moga), era originară din Apahida.^[8]

Doina Cornea a urmat școala primară la Reghin și școala medie la Târgu Mureș și Cluj. În anul 1948 a început studiile de franceză și italiană la Universitatea din Cluj. După terminarea studiilor a fost profesoară de ciclu gimnazial la o școală din Zalău. La Zalău s-a căsătorit cu Leontin Cornel Iuhas, un avocat din localitate. În 1958 s-a întors la Cluj, unde a fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai.

După cum a afirmat ea însăși, originea angajării sale politice s-a aflat la Strasbourg (Franța), în 1965 când, trimisă de universitate pentru a însoți un grup de studenți la cursuri de vară, era pe o terasă cu niște profesori francezi. L-a auzit pe unul dintre ei criticându-l pe Charles de Gaulle în timp ce în jurul lor mesele erau pline de oameni. S-a așteptat să-l vadă arestat, fără întârziere, însă nu s-a întâmplat nimic. Dându-și seama de constrângerile care apăsau în România comunistă, i-a fost rușine, iar această rușine a incitat-o, puțin câte puțin, să acționeze.^[9]

În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, - partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale.

Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”.^[10] Textele ei erau un îndemn mai ales pentru tineri de a trăi în adevăr, pentru că minciuna împuținează ființa și usucă spiritul. A fost arestată la domiciliu, strada ei a fost blocată la ambele capete și i-au fost interzise vizitele. Cărțile ei „Scrisori deschise”, „Despre puterea fragilității” și „Despre libertate” sunt un bun exercițiu de spiritualitate.^[11] În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, maltratări, amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de securitate Alexandru Pereș.^[12]

Împreună cu fiul ei, Leontin Horațiu Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987).

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.^[13]

A fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.^[14]

Activitatea după 1989

După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia.

A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR).

A fost membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.

A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l'Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe à l'aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli).

Doina Cornea a decedat la 4 mai 2018, în locuința ei din Cluj-Napoca.^[15] A fost înmormântată, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Cluj.^[16]

Volume publicate

Publicistică

• Liberté? Entretiens avec Michel Combes, suivis de lettres ouvertes adressées à Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Petre Roman (Ed. Criterion, Paris, 1990); Libertate? (Ed. Humanitas, București, 1992)
• Scrisori deschise și alte texte (Ed. Humanitas, București, 1991)
• Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade (Ed. Dacia, Cluj, 1999); La face cachée des choses (Ed. Du Felin, Paris, 2000)
• Puterea fragilității (Ed. Humanitas, București, 2006)
• Jurnal. Ultimele caiete, Editura Fundației Academiei Civice, București, 2009, 288 p ^[17]

Traduceri

• Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (Ed. Dacia, Cluj, 1990; reeditare, Ed. Humanitas, București, 2007)
• Gânduri pentru zilele ce vin, în colaborare cu Viorica Lascu (Ed. Dacia, Cluj, 1995)
• Vladimir Ghika, Ultimele mărturii (Ed. Dacia, Cluj, 1997, reeditare, 2006)
• Vladimir Ghika, Fragmente postume (Ed. Dacia, Cluj, 2003)

Premii și distincții

Strada care îi poartă numele din Cluj-Napoca

A primit un mare număr de distincții, titluri și premii, dintre care cele mai importante sunt:

• Premiul „Thorolf Rafto” (Norvegia, 1989).
• Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles (1989).^[18]
• Legiunea de Onoare în grad de Ofițer (Franța, 2000).
• Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000).
• Legiunea de Onoare în grad de Comandor (Franța, 2009).
• Crucea Casei Regale a Romaniei, oferită de Regele Mihai (octombrie 2009).^[19]

Memoria

În data de 7 martie 2020 a avut loc la Cluj concertul caritabil „Lumina din întuneric”, cu scopul înființării casei memoriale „Doina Cornea”.^[20] Fosta stradă Alba Iulia din municipiul Cluj-Napoca îi poartă numele, începând din anul 2020.^[21][22]

De asemenea, Bulevardul Vasile Milea din București a fost redenumit Bulevardul Doina Cornea, în memoria ei.