Eugenio Lucas Villaamil

Eugenio Lucas Villaamil, numit uneori „cel Tânăr” (n. 14 ianuarie 1858, Madrid, Spania – d. 23 ianuarie 1918, Madrid, Spania) a fost un pictor spaniol costumbrist. Multe dintre lucrările sale au fost pictate în stilul lui Francisco de Goya;^[8] iar atribuirile picturilor sunt uneori confuze.

Eugenio Lucas Villaamil
Date personale
Născut	14 ianuarie 1858[1][2][3][4] Madrid, Spania[5]
Decedat	23 ianuarie 1918 (60 de ani)[1][4][6] Madrid, Spania[5]
Părinți	Eugenio Lucas Velázquez
Frați și surori	Julián Lucas Villamil[*][[Julián Lucas Villamil (Born 9 September 1965, in Madrid. Spanish, Painter. Figures, genre scenes.)|​]][7]
Cetățenie	Spania
Ocupație	pictor
Limbi vorbite	limba spaniolă
Activitate
Opere importante	Procession[*][[Procession (pictură de Eugenio Lucas Villaamil)|​]]
Modifică date / text

Procesiunea.

Sosirea la teatru pentru Balul Mascat

Biografie

S-a născut la Madrid. Deși împrejurările în jurul identității și legitimității sale erau odată destul de incerte,^[9] acum este convenit că el era fiul legitim al pictorului, Eugenio Lucas Velázquez și al soției sale, Francisca, sora cea mai mică a lui Jenaro Pérez Villaamil. Primele sale lecții de artă au fost primite în atelierul tatălui său, iar studiile sale formale au fost date la „Escuela Especial de Pintura de Madrid”. A debutat la Expoziția Națională de Arte Plastice la scurt timp după absolvire.^[10]

Picturile sale au arătat întotdeauna influența tatălui său. S-a specializat în teme aragoneze; în special în scenele sale de luptă cu tauri, care erau adesea foarte ornamentate. Scenele tradiționale costumbriste din Madrid, cu majas și chisperos^⁠(d) colorate, au fost, de asemenea, unul dintre punctele sale forte și au fost foarte populare. Multe dintre lucrările sale timpurii au fost tablouri din secolul al XVIII-lea.

A făcut copii ale multor picturi ale lui Goya, de la Museo del Prado și din colecția privată a lui José Lázaro Galdiano^⁠(d). De asemenea, a pictat fresce în casa lui Galdiano, care acum este muzeu.^[10] În plus, a fost popular ca portretist în rândul burgheziei și, spre deosebire de lucrările sale costumbriste, a realizat și scene din înalta societate; adesea cu iz parizian.

În ciuda popularității sale și a primit Ordinul lui Carol al III-lea,  nu a ieșit niciodată din umbra tatălui său. De fapt, unele dintre lucrările sale au fost atribuite în mod eronat tatălui său și sunt încă în curs de a fi identificate corect.^[10] A murit la Madrid, la vârsta de 60 de ani.