Gheorghe Manoliu

Gheorghe V. Manoliu (n. 21 mai 1888, Piatra Neamț - d. 28 august 1980, București) a fost un general român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.

Gheorghe Manoliu
Date personale
Născut	21 mai 1888 Piatra-Neamț, România
Decedat	28 august 1980 (92 de ani) București, România
Cauza decesului	cauze naturale
Cetățenie	România
Ocupație	militar
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Ramura	Gebirgsjäger[*][[Gebirgsjäger (light infantry part of the alpine or mountain troops (Gebirgstruppe) of Germany and Austria)|​]]
Gradul	general-maior
Bătălii / Războaie	Al Doilea Război Mondial Primul Război Mondial Al Doilea Război Balcanic Operațiunea Barbarossa Bătălia de la Sevastopol
Decorații și distincții
Decorații	Crucea de Cavaler al Crucii de Fier (30 august 1942) Ordinul Mihai Viteazul (17 octombrie 1941) Ordinul „23 August” (1964) Ordinul Coroana României (9 mai 1941) Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 (1919) Ordinul Sfântului Stanislav, clasa III[*]​ Crucea de Fier cl. I[*]​ (1941)
Modifică date / text

Primii ani de școală i-a urmat în localitatea natală continuând la Liceul Petru Rareș, apoi s-a înscris la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie pe care a absolvit-o în anul 1909 cu gradul de sublocotenent.^[1]

În anul 1911 s-a căsătorit cu Adela-Otilia Vasiliu din Neagra Șarului și au avut o fiică Nadia.^[2]

A urmat Școala Specială a Infanteriei pe care a absolvit-o în 1913 iar între 1919 și 1921 a urmat cursurile Școlii Superioare de Război.

Cariera militară a început-o în anul 1909 la Regimentul 15 Infanterie „Războieni”.

A participat la al doilea Război Balcanic când a fost promovat la gradul de locotenent.^[3]

A fost mobilizat la 14 august 1916 la comanda companiei de pușcași din Regimentul 54 Infanterie Roman. La 1 septembrie 1917, în urma bătăliei de la Oituz, a fost avansat în grad de maior și numit ofițer în statul major al Diviziei 2 Infanterie. În anul 1925 a fost o reorientare în cariera sa militară fiind avansat la gradul de locotenent-colonel și mutat la comanda Batalionului 12 Vânători de Munte. A devenit colonel în 1933 și numit la comanda unității de Infanterie „Războieni” până în anul 1937 când a fost numit șef de stat major în Brigada 6 Infanterie Focșani. În anul 1939 a fost numit general de brigadă preluând comanda Brigăzii 2 Mixte Munte din Bistrița Năsăud până la 10 ianuarie 1940 când a fost numit la conducerea Brigăzii 4 Mixte Munte.^[1]

A fost decorat pe 17 octombrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru curajul, abnegația și energia remarcabilă de care a dat dovadă în luptele dela frontieră, apoi Storojineț, Cernăuți și Nordul Basarabiei, asigurând prin fermitatea hotărîrilor luate, manevra Corpului de Munte. La trecerea Nistrului de asemenea a organizat reușita operațiunilor, menținând Capul de pod cu toate atacurile înverșunate ale inamicului”.^[4]

În Bătălia de la Sevastopol a condus Divizia 4 Mixtă Munte luptând în luna iunie 1942 pe crestele de la Wald Kreuze și Keghel (două puternice cazemate care dominau întreaga regiune) și a ajutat Corpul 54 Armată german să pătrundă pe Valea Ciornaia.^[1]

La data de 20 martie 1943 a fost avansat general de divizie și numit la comanda Corpului 4 Teritorial Iași, retras în judetul Dolj, cu Punctul de Comandă la Balș.

În perioada 23–31 august 1944, Corpul 4 Teritorial Iași a contribuit la alungarea trupelor germane din judetele Dolj, Gorj și Mehedinți. Generalul de divizie Gheorghe Manoliu a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie, la data de 27 martie 1945, la vârsta de 58 de ani, din care 38 de ani a activat în cadrul armatei române. În 1949, generalul Gheorghe Manoliu a fost condamnat in absentia la 45 de ani de pușcărie pentru crime de război.^[5]

Între 1952 - 1954, generalul Gheorghe Manoliu a fost arestat și încarcerat la Jilava apoi la Aiud. Soția lui a fost deasemena închisă deși nu au existat motive temeinice. Pe motive medicale au fost eliberați din detenție în 1954.^[3][6]

A fost declarat post-mortem cetățean de onoare al comunei Șaru Dornei.^[2]

Decorații și medalii

• Crucea de Cavaler a Crucii de Fier - 30 august 1942
• Ordinul „Apărarea Patriei” (1913)^[1]
• Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1919^[1]
• „Semnul Onorific pentru 25 ani de serviciu”^[1]
• medalia „Peleș”^[1]
• Ordinul rusesc „Sfântul Stanislau”, clasa a III-a^[1]
• Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor cu însemne militare (9 mai 1941)^[7]
• Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa III-a (17 octombrie 1941)^[4]
• ordinul „Steaua României”
• Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a^[1]
• Ordinul german „Crucea de fier”^[1]
• Ordinul „23 August” clasa a III-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”^[8]