Henri Chapu

From Wikipedia, the free encyclopedia

Henri Chapu
Remove ads

Henri Michel Antoine Chapu (n. , Le Mée-sur-Seine, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un sculptor francez.

Mai multe informații Date personale, Născut ...
Remove ads

Biografie

Henri Chapu s-a născut din căsătoria lui Julien Chapu (1811-1869) și a lui Claire Lecoq (1803-1880), în proprietatea deținută de marchizul Armand Pierre de Fraguier (mort în 1841), la Le Mée-sur-Seine, unde părinții săi lucrau ca vizitiu și, respectiv, menajeră. După ce a fost crescut de o doică din cercul familiei, mai întâi la Marcq, apoi la Thoiry[14], la vârsta de zece ani s-a întors la Le Mée-sur-Seine, pentru ca imediat după aceea să-și urmeze părinții la Paris, unde tatăl său a devenit portar în imobilul marchizului Léonce de Vogüé, situat la nr. 92 de pe rue de Lille, clădire astăzi dispărută.

Chipurile părinților săi ne sunt cunoscute: cel al lui Julien, de două ori – prin portretul în pastel realizat în 1846 de tânăra Ursule de Vogüé (viitoarea contesă Charles-Marie de Bryas)[15], și prin portretul în medalion pe care însuși Chapu îl va realiza în 1861[16]; iar cel al lui Claire, prin portretul pe pânză pictat de Pierre De Coninck, în jurul anului 1861

După ce a frecventat școala Fraților, Henri Chapu s-a înscris la Petite école, situată pe rue de l'École-de-Médecine din Paris, cu intenția de a se pregăti pentru meseria de tapițer prin studiul desenului. Acolo, datorită aptitudinilor sale remarcabile, a obținut o bursă care i-a permis să-și schimbe direcția profesională.

Începând din 1849, a fost elevul sculptorului James Pradier⁠(d), iar după moartea acestuia, în 1852, a continuat studiile sub îndrumarea lui Francisque Duret⁠(d) și Léon Cogniet, la École des Beaux-Arts din Paris. A câștigat, succesiv, în 1851, al doilea Prix de Rome la gravură în medalie și piatră fină pentru lucrarea Neptune faisant naître un cheval (în română Neptun dând naștere unui cal; în 1853, al doilea Grand Prix de Rome pentru sculptură cu Le Désespoir d’Alexandre après la mort de Clitus (în română Disperarea lui Alexandru după moartea lui Clitus); iar în 1855, împreună cu Amédée Doublemard⁠(d), a obținut Grand Prix de Rome pentru sculptură cu lucrarea Cléobis et Biton, acordat în unanimitate de juriu, în pofida deteriorării accidentale a lucrării în timpul transportului[14].

În decembrie 1855, pleacă spre Villa Médicis din Roma, împreună cu ceilalți laureați ai anului — printre care Doublemard, arhitectul Honoré Daumet, Alphée Dubois și compozitorul Jean Conte —, opririle din drum oferindu-i prilejul de a vizita Lyon, Avignon, Arles, Nîmes, Marsilia, Genova și Florența[14]. Pe parcursul călătoriei, învață limba italiană și realizează câteva portrete în medalion ale camarazilor săi.

A întreprins două mari excursii: una spre nord (Pisa, Siena, Veneția, Padova, Bologna și din nou Florența), cealaltă spre sud (Napoli, Baiae, Pozzuoli, Capo Miseno, lacul Lucrin și Pompeii). În această perioadă, se apropie de pictorul Gustave Moreau, cu care studiază proporțiile sculpturilor antice, dar mai ales de Léon Bonnat, cu care leagă o prietenie durabilă. Peisajele din Italia pe care le-a desenat atunci, păstrate astăzi la Musée Bonnat-Helleu[17] din Bayonne și la Bibliothèque de l’Institut National d’Histoire de l’Art din Paris, mărturisesc plimbările îndrăgite de cei doi prieteni, atât prin oraș, cât și prin zonele rurale și muntoase din jur[18].

Chapu va reveni adesea în peisajul rural roman pentru a se recrea, aducând de fiecare dată „acuarele bine realizate”[19]. După primele două lucrări trimise la Paris — Le Christ aux anges (în română Hristos cu îngerii) în 1857 și Le Triptolème în 1859 —, care au fost criticate sever de către Institut, cea de-a treia lucrare, Mercure inventant le caducée (în română Mercur inventând caduceul”), trimisă în 1861, anul în care și-a încheiat primul sejur la Roma în luna august, a fost în sfârșit apreciată favorabil[14].

Anii dificili

Întors la Paris în septembrie 1861, Henri Chapu își găsește un „atelier modest” situat pe rue de l’Abbaye, în arondismentul 6, și acceptă diverse lucrări în domeniul artei industriale (ornamente variate) și al arhitecturii (cariatide și măști decorative). Printre cei care apelează la serviciile sale se numără și arhitectul Charles Rohault de Fleury. Aceste lucrări îi asigură cu greu mijloacele necesare traiului. Opera sa din anii 1862–1863, intitulată Beauvais și amplasată pe fațada Gării de Nord din Paris, este urmată de alte creații, precum un cartuș decorativ încadrat de doi copii și un medalion reprezentându-l pe Napoleon I, care ornează fațada Curții de Casație[14].

Societatea des Caldarrosti, formată la Villa Médicis în jurul anului 1860, continuă să reunească, într-un spirit de fraternitate, un grup de artiști care se întâlnesc lunar la dineuri organizate vara la țară. Acolo, Henri Chapu îi regăsește pe pictorii, sculptorii, arhitecții și compozitorii, foști bursieri la Roma, precum Léon Bonnat, Jean-Baptiste Carpeaux⁠(d), Jules Chaplain⁠(d), Pierre De Coninck, Honoré Daumet, Théodore Dubois⁠(d), Alexandre Falguière, Jean-Paul Laurens, Jules Lefebvre, Charles Lenepveu, Louis Hector Leroux⁠(d), Constant Moyaux sau Tony Robert-Fleury. Chapu realizează în această perioadă mai multe portrete în medalion ale acestor artiști. De asemenea, se alătură grupului des Florentins, din care fac parte Ernest Christophe, Paul Dubois, Alexandre Falguière, Laurent Marqueste, Antonin Mercié și Hippolyte Moulin⁠(d).

Începând din 1863, Chapu expune în fiecare an la Salonul Oficial, unde primește o medalie de clasa a treia pentru lucrarea Mercure inventant le caducée, distincție care marchează începutul unei serii de recompense oficiale. Este numit cavaler al Legiunii de Onoare în iunie 1866.

După realizarea busturilor lui Léon Bonnat și Paul Sédille, bustul contelui Tanneguy Duchâtel (1803–1867) — comandat de văduva acestuia, născută Rosalie Paulée, și prezentat la Salonul din 1869 — marchează începutul celebrității sale, întrucât îl introduce „în lumea amatorilor bogați și cultivați, a căror apreciere urma să se manifeste prin comenzi importante. Treptat, talentul său avea să se impună publicului larg, iar cererile de busturi (precum cel al lui Jean Civiale) și de medalioane (precum cel al lui Alfred Velpeau⁠(d)) deveneau din ce în ce mai numeroase[14].

Frédéric Le Play, al cărui bust în marmură — păstrat astăzi la Muzeul Henri-Chapu[20] din Le Mée-sur-Seine — este una dintre lucrările sale importante, îi comandă de asemenea două cariatide monumentale pentru Expoziția Universală din 1867.

Celebritatea

În anul 1869, Henri Chapu reconstituie în Curtea de Marmură a castelului de la Versailles, „înlocuind ansamblul original deteriorat”, realizat în 1679[21], statuile Mars au repos de Gaspard Marsy și Hercule au repos de François Girardon⁠(d), care formează, sub forma unei alegorii a lui Ludovic al XIV-lea victorios, decorul ce încadrează ceasul de pe pavilionul central[22].

Thumb
Monumentul dedicat lui Henri Regnault⁠(d) (1876), având figura La Jeunesse, École des Beaux-Arts de Paris.

Chapu se înrolează în Garda Națională în 1870, însă, în urma unui mandat de arestare emis pe numele său din cauza protestelor împotriva actelor de vandalism comise asupra monumentelor pariziene, este constrâns să se ascundă într-o cameră din Hotel de Vogüé până la intrarea trupelor versaillese în Paris[14].

Producția sa artistică devine apoi foarte bogată, fiind adesea inspirată din Antichitate. Primește numeroase onoruri și distincții, devenind unul dintre cei mai solicitați sculptori ai celei de-a Treia Republici. Marmura Jeanne d’Arc écoutant ses voix (în română Ioana d’Arc ascultându-și vocile”)[23], expusă la Salonul din 1872, îl face cunoscut publicului larg. Această operă dezvăluie talentul său de a reda expresii și sentimente subtile și juste într-o formă idealizată. La 1 iulie 1872 este promovat ofițer al Legiunii de Onoare.

Marmura La Jeunesse (în română Tinerețea), „figură cu un drapaj deosebit de elegant”, care trădează influența Renașterii adăugată idealului clasic din anii petrecuți la Roma[24], sculptată pentru Monumentul dedicat lui Henri Regnault⁠(d) și elevilor morți pentru patrie, ridicat în Curtea Mûrier a Școlii de Belle-Arte din Paris, îi aduce medalia de onoare la Salonul din 1875[25]. Această lucrare, reutilizată de Chapu de mai multe ori pentru monumente funerare[26], a cunoscut un mare succes și a fost editată în bronz de Maison Barbedienne.

În memoria războiului recent, colaborează cu Charles-Arthur Bourgeois⁠(d) la realizarea Sfinxului pentru Monumentul soldaților francezi căzuți în războiul franco-prusac din 1870–1871, amplasat în cimitirul din Bruxelles[27].

Monumentul soldaților morți în timpul asediului din 1870, Paris, Cimitirul Père-Lachaise
Thumb
Vedere generală
Thumb
Soldatul de linie și Pușcașul marinar
Thumb
Garda mobilă și Artileristul

În 1875, Chapu realizează, împreună cu Alphée Dubois, Medalia Votului Național, emisă cu ocazia așezării pietrei de temelie a Bazilicii Sacré-Cœur de Montmartre[28].

La 15 decembrie 1880, se căsătorește cu Marie Cozette de Rubempré (născută în 1847)[18], al cărei portret în medalion îl realizase încă din 1861[29]. În același an este ales membru al Académie des Beaux-Arts, ocupând locul nr. 7 în cea de-a doua secțiune, iar în 1889 devine președintele acestei instituții.

După participarea sa la Expoziția Internațională de Arte Frumoase de la München, în 1883, Chapu petrece câteva săptămâni la Copenhaga, în 1885, la invitația colecționarului Carl Jacobsen⁠(d), care achiziționase la München un exemplar în ghips al lucrării La Jeunesse[30] și i-a comandat executarea în marmură a bustului Alexandrei, prințesă de Wales[31]. În același timp, sculptorul Jean Gautherin este invitat să realizeze bustul surorii acesteia, Dagmar, viitoarea țarină Maria Feodorovna[14].

Thumb
Monsenior Augustin David, catedrala Saint-Étienne din Saint-Brieuc[32].

Lucrările lui Chapu împodobesc numeroase clădiri pariziene, printre care Primăria[33], Opéra Garnier, Palatul de Justiție, Gara de Nord, Palatul Galliera[34] și marele magazin Printemps Haussmann[35]. De asemenea, câteva monumente funerare i-au adus un mare succes: Mormântul monseniorului Dupanloup (1886) din catedrala din Orléans[36], cel al monseniorului Augustin David din catedrala Saint-Étienne din Saint-Brieuc[32], și mai ales statuia funerară a ducesei de Orléans, sculptată pentru capela regală din Dreux[37], unde tânăra femeie este reprezentată întinsă pe patul de moarte, cu brațul drept căzut pe margine.

O parte a producției sale, în special Jeanne d’Arc à Domrémy și Buste de Jean-Félix Bapterosses, au fost editate în bronz de către Topitoria Barbedienne.

Remove ads

Lucrări aflate în colecții publice

Thumb
Sadi Carnot, Muzeul de Arte Frumoase și de Arheologie din Châlons-en-Champagne[38].
Thumb
Pluton, parcul castelului din Chantilly.
Thumb
Monumentul fraților Galignani, Corbeil-Essonnes, Place Galignani.
Thumb
Frédéric Le Play, bust din marmură, Muzeul Henri-Chapu[20], Le Mée-sur-Seine.
Thumb
Ioana d’Arc, medalion, biserica Saint-Aspais din Melun[39].
Thumb
Gândul, mormântul Mariei d’Agoult, Paris, cimitirul Père-Lachaise.
Thumb
Ferdinand Barbedienne, Paris, cimitirul Père-Lachaise.
Thumb
Geniul Patriotismului reanimând Franța, mormântul lui Adolphe Thiers, Paris, cimitirul Père-Lachaise.
Thumb
Monumentul lui Urbain Le Verrier, Observatorul din Paris.
Thumb
Monumentul lui Berryer, Palatul de Justiție din Paris.
Thumb
Adolphe Thiers, bust din marmură, Paris, Palatul Luxemburg⁠(d).
Thumb
Anotimpurile, Paris, magazinul Printemps Haussmann[35].
Thumb
Literele, Paris, Sorbona.
Thumb
Cardinalul de Bonnechose, catedrala Notre-Dame din Rouen.
Thumb
Monumentul eroilor morți, Saint-Yrieix-sous-Aixe.
Thumb
Bustul lui Jean-Félix Bapterosses.
Thumb
Monumentul funerar Morgan, Springfield.
Thumb
Gisantul ducesei de Orléans, capela regală din Dreux[37] (în fundal).
Thumb
Eugène Guillaume⁠(d) (1861), medalion din bronz, Palatul Artelor Frumoase din Lille[40].

Belgia

  • Bruxelles, cimitir:
    • Monumentul soldaților francezi căzuți în timpul războiului franco-prusac din 1870–1871, realizat împreună cu Charles-Arthur Bourgeois⁠(d); Chapu este autorul sfinxului[27].

Danemarca

Statele Unite

Franța

  • Aix-en-Provence, Muzeul Arbaud[55]:
    • Ioana d’Arc la Domrémy, bronz[56].
  • Amboise, primăria:
    • Ioana d’Arc la Domrémy, bronz[56].
  • Angers, Muzeul de Arte Frumoase[57]:
    • Tinerețea, ghips.
  • Arras, catedrala Notre-Dame-et-Saint-Vaast[58]:
    • Sfântul Gherman și Sfânta Genoveva, statui[22].
  • Barbizon:
  • Bayonne, Muzeul Bonnat-Helleu[17]:
    • 67 de desene și 30 de sculpturi, printre care Dedal și Icar, bronz[59].
  • Bordeaux, Muzeul de Arte Frumoase[60].
  • Briare:
    • Muzeul Mozaicului și al Emailurilor;
    • Place de la République:
      • Monumentul lui Jean-Félix Bapterosses, 1887, bronz (Barbedienne).
  • Châlons-en-Champagne, Muzeul de Arte Frumoase și de Arheologie[38]:
  • Chantilly, Muzeul Condé, parcul castelului:
    • Proserpina, 1885, statuie din marmură[61];
    • Pluton, 1885, statuie din marmură[62].
  • Chauriat
    • Tinerețea, statuie din marmură, cimitirul cavoului Étienne Bartin.
  • Cherbourg, Parcul du Roule:
    • Monumentul lui Jean-François Millet, 1892[63].
  • Clermont-Ferrand, liceul Jeanne-d’Arc:
    • Ioana d’Arc la Domrémy.
  • Corbeil-Essonnes, Place Galignani:
    • Monumentul fraților Galignani[64].
  • Dreux, capela regală[37]:
  • Eu, Muzeul Louis-Philippe[65]:
    • Ioana d’Arc la Domrémy.
  • La Bouille, Square Hector-Malot:
  • Le Creusot:
    • Monumentul lui Eugène Schneider⁠(d), 1879.
  • Le Mée-sur-Seine, Muzeul Henri-Chapu[20] – colecție importantă incluzând:
  • Le Pecq, cimitir:
    • Mormântul lui Félicien David⁠(d) (†1876), basorelief[74].
  • Lille:
    • Liceul privat Saint-Paul:
      • Ioana d’Arc la Domrémy, bronz;
    • Palatul Artelor Frumoase[40]:
      • Eugène Guillaume⁠(d), 1861, medalion din bronz.
  • Melun:
    • Biserica Saint-Aspais[39]:
      • Ioana d’Arc, 1868, medalion din bronz;
    • Muzeul Vicomté[75]:
      • Triptolém, 1858–1859, lucrare trimisă de la Roma;
      • Hérold, 1881, studiu în teracotă[76].
  • Montpellier, cimitirul protestant:
  • Nemours, Château-Musée[77]:
    • Alegoria picturii, 1877, ipsos[78].
  • Orléans:
    • Catedrala Sainte-Croix[36]:
    • Biserica Saint-Pierre du Martroi[80]:
      • Monseniorul Felix Dupanloup, 1888, bust din bronz[81].
  • Oroux, capela Sainte-Marie, parcul castelului:
    • Ioana d’Arc la Domrémy, bronz.
  • Paris:
    • Academia de Arhitectură:
      • Émile Vaudremer, medalion din bronz[82];
    • Biblioteca interuniversitară de sănătate:
      • Jean Civiale, 1868, bust din bronz[83];
    • Cimitirul Montmartre:
      • Joseph-Louis Duc (mort în 1879), medalion din piatră[84];
    • Cimitirul Montparnasse:
      • Auguste Axenfeld, 1878, medalion;
    • Cimitirul Passy:
      • Tinerețea, basorelief din bronz, mormântul lui Sam Einhorn;
    • Cimitirul Père-Lachaise:
      • Gândirea, 1877, ornând mormântul contesei d’Agoult (Marie d'Agoult);
      • Mormântul lui Ernest Picard⁠(d) (mort în 1877);
      • Geniul nemuririi, 1880, mormântul lui Jean Reynaud[85];
      • Mormântul lui Léon Cogniet (mort în 1880);
      • Mormântul tânărului Juan Martin de Ycaza (mort în 1890);
      • Ferdinand Barbedienne, 1894, bust din bronz;
      • Geniul patriotismului reanimând Franța, ornând mormântul lui Adolphe Thiers;
      • Mormântul Clarei Bancroft-Peabody, 1884, basorelief din bronz, diviziunea 35[86].
    • Colegiul Stanislas[87]:
      • Abatele de Lagarde, după 1884, bust;
    • Comédie-Française:
      • Alexandre Dumas, 1876, bust;
    • Școala Națională Superioară de Arte Frumoase:
      • Neptun dând naștere unui cal, 1851, medalion din ipsos;
      • Cléobis și Biton, 1855, premiul Romei;
      • Scoțând spina, 1858, ipsos, copie după anticul original, trimisă de la Roma;
      • Monumentul lui Henri Regnault, 1872 (bust realizat de Charles Degeorge);
      • Eugène Guillaume⁠(d), medalion din ipsos;
      • Eugène Millet, 1875, bust din ipsos[88];
      • Joseph-Louis Duc, bust din marmură.
    • Școala Normală Israelită Orientală:
    • Biserica Saint-Augustin[89]:
      • Sfântul Iosif, 1876;
    • Biserica Saint-Joseph-des-Carmes[90]:
      • Abatele Thénon;
    • Gara de Nord:
      • Beauvais, 1862;
    • Spitalul Boucicaut[91]:
      • Bustul Margueritei Boucicaut;
    • Primăria[33], fațadă:
      • Ferdinand Hérold, 1883, statuie din piatră;
      • Secerișul, 1883, statuie din marmură[92].
    • Institutul Național de Istoria Artei, bibliotecă:
      • colecție de 51 de desene de Henri Chapu (pana, cărbune, creion), uneori retușate cu guașă albă sau colorată, dintre care 26 sunt peisaje din Italia, iar restul studii și schițe pregătitoare pentru operele sale (colecția Jacques Doucet).
    • Casa lui Balzac:
      • Monumentul Balzac, 1890, probă din ipsos[93].
    • Muzeul Carnavalet[94]:
      • Doamna Robert-Fleury, 1866, medalion din ipsos[95];
      • Christiane Garnier, nepoata lui Charles Garnier, medalion din ipsos[96];
      • Sadi Carnot, între 1874 și 1896, bust pe piedestal[97];
      • Tinerețea, circa 1875, machetă[98];
      • Vara, cariatidă, machetă[99];
      • Iarna, cariatidă, machetă[100].
    • Muzeul Național Jean-Jacques-Henner[101][102]:
      • Léon Bonnat, 1858, medalion din ipsos;
      • Pierre De Coninck, 1861, medalion din ipsos.
    • Muzeul Luvru:
      • Departamentul artelor grafice:
        • Dedal și Icar, desene[103];
        • Jean-Baptiste Adolphe Gibert, medalion din ipsos.
    • Musée d'Orsay:
      • Marie Cozette de Rubempré, 1861, medalion din bronz[29];
      • Félix Lionnet, 1862, medalion din bronz;
      • Tony Robert-Fleury, medalion din bronz[104];
      • Mercur inventând caduceul, 1860–1861, statuie din marmură, executată la Roma. O versiune în ipsos a fost de asemenea trimisă în 1860;
      • Léon Bonnat, 1864, bust;
      • Ioana d'Arc ascultându-și vocile, 1870, ipsos;
      • Ioana d'Arc ascultându-și vocile, 1872, marmură;
      • Tinerețea, 1875, schiță din ipsos[26];
      • Tânărul Robert D. (Desmarres), 1879, statuie din marmură.
    • Observatorul din Paris:
    • Opéra Garnier, fațadă:
      • Cântata, 1864;
      • Oda, 1872.
    • Palatul Galliera, Muzeul Modei din Paris[34]:
      • Pictura, statuie pe fațadă.
    • Palatul de Justiție:
      • Monumentul lui Berryer.
    • Palatul Luxemburg⁠(d):
    • Parcul Monceau:
      • Semănătorul sau Triptolém, 1872–1873, bronz, topit sub regimul de la Vichy în cadrul mobilizării metalelor neferoase[105].
    • Petit Palais:
      • Léon Bonnat, 1855, medalion din ipsos cu patină de lemn[106];
      • Tatăl lui Henri Chapu, 1861, medalion din bronz[16];
      • Portretul lui Marie, tânără femeie, medalion din bronz[107];
      • Portretul lui Nino Garnier, fiul lui Charles Garnier, medalion din bronz[108];
      • Élie Delaunay, 1864, medalion din bronz[109];
      • Cântata, 1866, ipsos[110];
      • Securitatea, între 1870 și 1875, ipsos[111];
      • Secerișul, 1883, model din ipsos[92];
      • Nud în picioare, desen[112].
    • Magazinul Printemps Haussmann[35], fațadă:
      • Toamna și Iarna, statui din piatră[113].
    • Sorbona, rue des Écoles:
      • Literele, frontonul al doilea, în dreapta (primul fronton, în stânga, Științele, este opera lui Antonin Mercié).
  • Rouen:
  • Saint-Brieuc, catedrala Saint-Étienne[32]:
    • Mormântul monseniorului Augustin David, marmură.
  • Saint-Yrieix-sous-Aixe:
    • Monumentul eroilor, cu figura Tinereții, bronz.
  • Sens:
    • Monumentul lui Jean Cousin, 1880;
    • Muzeul din Sens[115]:
      • Édouard Charton, bust din ipsos.
  • Valenciennes, Muzeul Artelor Frumoase[116]:
    • Marie Cozette de Rubempré, 1861, medalion din ipsos[29];
    • Tânărul Robert Desmarres, 1869, ipsos.
  • Virelade:
    • Bustul lui Joseph de Carayon-Latour, 1889.

Italia

  • Roma, Villa Medici:
    • Mercur inventând caduceul, 1859–1860.

Regatul Unit

Suedia

Colecții private

Lucrări nelocalizate sau dispărute

  • Deznădejdea lui Alexandru după moartea lui Clitus, 1853, locație necunoscută.
  • Viena, hotelul lui Nathaniel de Rothschild: fântână, 1879, lucrare dispărută.
Remove ads

Distincții și recompense

Expoziții

Expoziții colective

  • Expoziția Universală din 1867, Paris.
  • Expoziția Universală din 1878, Paris.
  • Expoziția Internațională a Artelor Frumoase, München, 1883.
  • Prima Expoziție Națională a Artelor Frumoase, decembrie 1883.
  • Expoziția Universală din 1889, Paris.
  • Expoziția Universală din 1893, Chicago – Ioana d’Arc ascultându-și vocile, Art Institute of Chicago[56].
  • Expoziția Universală din 1900, Paris – Ioana d’Arc ascultându-și vocile.
  • De la Carpeaux la Matisse. Sculptura franceză între 1850 și 1914 în muzeele și colecțiile publice din nordul Franței, expoziție itinerantă, Calais, Lille, Arras, Boulogne-sur-Mer, Paris, 1982–1983.
  • Comori sacre, comori ascunse. Patrimoniul bisericilor din Seine-et-Marne, Muzeul Luxemburg, Paris, septembrie–octombrie 1988.
  • Amintiri din Italia, Muzeul de Artă și Istorie din Melun[75], iulie–august 2011[119].
  • „Caldarrosti” – o fraternitate de artiști în secolul al XIX-lea, Muzeul Artelor Frumoase din Valenciennes[116], decembrie 2013 – martie 2014.
  • Un sejur fermecător: Jean-Jacques Henner în Italia, Muzeul Național Jean-Jacques-Henner[101], Paris, ianuarie–mai 2018[102].
Thumb
Muzeul Henri-Chapu[20] din Le Mée-sur-Seine

Expoziții personale

  • Expoziția desenelor lui Chapu, Muzeul de Artă și Istorie din Melun[75], 1976.
  • Chapu. Desene, sculpturi, reședința pentru persoane vârstnice, Le Mée-sur-Seine, 1983.
  • Centenarul Henri Chapu, Muzeul Henri-Chapu[20] (Le Mée-sur-Seine) și Muzeul de Artă și Istorie din Melun, noiembrie 1991 – ianuarie 1992.
  • Retrospectivă Henri Chapu, Muzeul din Grenoble[120], 1995.
  • Studii pentru dans, de Henri Chapu, Muzeul de Artă și Istorie din Melun, octombrie–decembrie 2017[121].
Remove ads

Note

Bibliografie

Legături externe

Loading related searches...

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads
Remove ads