Led Zeppelin IV

album de Led Zeppelin From Wikipedia, the free encyclopedia

Led Zeppelin IV
Remove ads

Al patrulea album de studio oficial fără nume[1] (cunoscut popular ca Led Zeppelin IV) al trupei engleze de rock Led Zeppelin a fost lansat pe 8 noiembrie 1971. Pe album nu există vreo denumire oficială a acestuia dar discul este numit, în general, Led Zeppelin IV, cu o cifră romană la final la fel ca precedentele trei discuri. Casa de discuri Atlantic Records a folosit denumirile Four Symbols și The Fourth Album. De asemenea a fost numit și Zoso, Untitled și Runes. Chitaristul formației, Jimmy Page numește albumul în interviuri ca pe „al patrulea album” și Led Zeppelin IV, Robert Plant făcând de asemenea referire la LP (i.e. long play) prin termenii „al patrulea album”.

Mai multe informații Album de studio de, Lansare ...

La lansarea sa, Led Zeppelin IV a fost un imens succes critic și comercial. Majoritatea cântecelor de pe album sunt foarte difuzate la posturile de radio cu specific de rock clasic (e.g. Rock FM sau City FM în România în trecut). Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt „Black Dog” (inspirată de un câine negru din rasa Labrador Retriever cunoscut de formație lângă studioul de înregistrare Headley Grange; riff-ul cântecului fiind compus de basistul John Paul Jones și fiind inspirat de Muddy Waters sau Howlin' Wolf),[2][3] „Rock and Roll”, „Stairway to Heaven”, „Misty Mountain Hop” (inspirată de romanul The Hobbit de scriitorul englez de origine germană J. R. R. Tolkien precum și de mișcarea hippie în general), „Going to California” (piesă inspirată din admirația lui Robert Plant și a lui Jimmy Page față de artista canadiană Joni Mitchell)[4][5] sau „When The Levee Breaks” (un cover blues cântat original de Memphis Minnie și Kansas Joe McCoy, piesă inspirată de o mare tragedie, mai precis Marea Inundație a fluviului Mississippi din 1927, cea mai devastatoare din istoria americană; modul în care cântecul este interpretat de formație poate să facă această versiune să fie percepută ca un remake de asemenea).[6]

Albumul este unul dintre cele mai bine vândute din istoria muzicii cu peste 37 de milioane de exemplare. S-a vândut în peste 23 de milioane de exemplare numai în Statele Unite ale Americii (SUA), devenind al treilea în lista discurilor cele mai vândute din această țară. În 2003 albumul a fost clasat pe locul 66 în Lista celor mai bune 500 de albume ale tuturor timpurilor stabilită de revista Rolling Stone. Discul este considerat un Magnum opus al grupului Led Zeppelin.

Remove ads

Simbolismul ocult al albumului

Thumb
Cele patru simboluri ale membrilor formației Led Zeppelin pe discul de vinil al albumului de studio Led Zeppelin IV lansat în anul 1971, de la stânga la dreapta: Jimmy Page (chitară), John Paul Jones (chitară bass și clape), John Bonham (tobe) și Robert Plant (voce).
Thumb
Coperțile albumului de studio Led Zeppelin IV (1971) de Led Zeppelin includ această fotografie cu un culegător de vreascuri în vârstă și văduv din Mere, Wiltshire, Anglia, pe nume Lot Long, poză făcută de Ernest Howard Farmer (circa 1892).

Albumul de studio a fost în mod intenționat lansat neintitulat ca o reacție de frondă a formației cu privire la remarcile criticilor care au vizat albumul precedent al formației, Led Zeppelin III.[7] Chitaristul Jimmy Page a declarat faptul că aceasta a fost modalitatea cea mai bună de a reacționa atunci, lăsând astfel mai mult muzica să vorbească.

Totodată, coperțile albumului, atât cele din față respectiv spate cât și cele interioare, au un simbolism ocult. Există patru simboluri oculte sau ezoterice care reprezintă fiecare membru al formației pe coperta interioară a albumului (aceste simboluri se regăsesc pe discul de vinil albumului de studio de asemenea). Cel mai cunoscut dintre acestea este așa-zisul simbol Zoso sau ZoSo asociat cu chitaristul Jimmy Page. Acesta este un simbol alchimic pentru planeta Saturn. Fiecare membru al formație a decis să își aleagă un anumit simbol ezoteric sau ocult pentru a fi asociat cu acesta. Aceste simboluri au fost alese de membrii formației din anumite surse literare pe baza crezurilor, convingerilor respectiv filosofiilor de viață ale acestora. Simbolul lui Robert Plant a fost preluat din romanul The Sacred Symbols of Mu de autorul britanic James Churchward. Romanul avansează ipoteza unui continent antic dispărut sub valurile Oceanului Pacific în urmă cu mii de ani. Acest continent antic ar fi fost patria primordială a umanității sau leagănul civilizației umane. Simbolul lui Robert Plant este reprezentat de un cerc care include o pană de struț asociat cu zeița egipteană antică Ma'at sau Maat, una dintre cele mai importante din mitologia Egiptului antic, respectiv cu valorile patronate de aceasta (i.e. adevăr, dreptate divină respectiv ordine). Simbolurile basistului și organistului John Paul Jones respectiv bateristului John Bonham au fost preluate din The Book of Signs (prima ediție în limba engleză a cărții fiind publicată în 1930) de autorul german Rudolf Koch. Simbolul lui John Paul Jones este reprezentat de o triquetra (un simbol celtic antic care se regăsește atât în arta celtică cât și în cea nordică, i.e. a scandinavilor sau vikingilor) iar cel al lui John Bonham de cele trei cercuri Borromeice (în engleză Borromean rings) asociate cu trinitatea creștină.

Albumul mai conține o pictură de Barrington Coleby a unui pustnic cu o lanternă, aceasta fiind o trimitere directă la cartea de tarot pustnicul (sau eremitul), o carte de tip arcană majoră (în engleză Major Arcana), care are o dublă valență: una de introspecție sau căutare a unui sens mai profund în viață prin acumularea de cunoștințe noi sau înțelepciune (i.e. valența pozitivă, în cazul în care cartea apare cu fața în sus la citire) respectiv izolare (i.e. valența negativă, în cazul în care cartea apare inversată sau cu fața în jos la citire).[8] Chitaristul Jimmy Page în particular a fost fascinat de această carte de tarot, jucând chiar rolul pustnicului într-o scenă de fantezie din filmul de concert The Song Remains The Same din 1976 al formației (fiind într-o călătorie inițiatică către iluminare, realizând într-un final faptul că el însuși este, de fapt, pustnicul; scena a fost filmată pe un munte de lângă Boleskine House, una dintre fostele proprietăți ale lui Jimmy Page din Scoția, asociate în trecut cu Aleister Crowley cu care Page a fost fascinat, pe timp de seară pe vreme rece).[9][10][11][12] Coperțile albumului mai conțin o poză a unui vârstnic din comitatul ceremonial Wiltshire, Anglia (datând din perioada târzie victoriană, i.e. de la finalul domniei Reginei Victoria a Regatului Unit) care cară multe vreascuri în spate, altă trimitere către cartea de tarot pustnicul. Identitatea vârstnicului din poza respectivă a reprezentat un mister pentru fanii formației pentru mai bine de 50 de ani de la lansarea albumului.[13]

Remove ads

Lista pieselor

  1. „Black Dog” (Page, Plant, Jones) (4:57)
  2. „Rock and Roll” (Page, Plant, Jones, Bonham) (3:40)
  3. „The Battle of Evermore” (Page, Plant) (5:52)
  4. „Stairway to Heaven” (Page, Plant) (8:02)
  5. „Misty Mountain Hop” (Page, Plant, Jones) (4:38)
  6. „Four Sticks” (Page, Plant) (4:46)
  7. „Going to California” (Page, Plant) (3:31)
  8. „When The Levee Breaks” (Page, Plant, Jones, Bonham, Minnie) (7:07)

Single-uri

  • „Black Dog” (1971)
  • „Rock and Roll” (1972)

Componență

Note

Loading related searches...

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads