Michael Scot

Michael Scot (latină: Michael Scotus; n.1175 – d.1232) a fost un matematician și polihistor scoțian din Evul Mediu.

Michael Scot
Date personale
Născut	1175[1][2][3][4][5] Scoția, Regatul Unit
Decedat	1235 (60 de ani)[5][6]
Înmormântat	Mănăstirea Melrose
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	traducător matematician filozof astrolog[*]​ medic magician[*][[magician (someone who uses or practices magic that derives from supernatural or occult sources)|​]] scriitor
Limbi vorbite	limba engleză limba latină[7] limba arabă
Activitate
Alte nume	Theobaldus Anguilbertus[8]
Alma mater	Universitatea Oxford universitate din Paris Durham School[*][[Durham School (school in Durham, UK)|​]][5]
Modifică date / text

Prima parte a vieții și educația

Scot s-a născut undeva în regiunile de frontieră ale Scoției sau Angliei de nord. S-a susținut că el a studiat mai întâi la școala catedralei din Durham și apoi la Oxford și Paris, devotându-se filozofiei, matematicii și astrologiei. Apare că el studiase, de asemenea, teologia și a fost hirotonit preot, deoarece papa Honorius al III-lea i-a scris lui Stephen Langton pe 16 ianuarie 1223/4, îndemnându-l să confere un beneficiu englez lui Scot, și l-a nominalizat pe Scot ca arhiepiscop de Cashel în Irlanda.^[9] Scot a refuzat această numire, dar el pare să fi deținut beneficii în Italia. De la Paris, Scot s-a dus la Bologna, și apoi, după un sejur la Palermo, a plecat la Toledo. Acolo el a învățat limba arabă suficient de bine pentru a studia versiunile arabe ale scrierilor lui Aristotel și multe comentarii ale arabilor despre acestea, precum și lucrări originale ale lui Avicenna și Averroes.^[9]

Cariera

Scoțianul a fost un exemplu tipic de savant rătăcitor poliglot din Evul Mediu - un preot care știa latină, greacă, arabă și ebraică. Când el era de aproximativ 50 de ani, Frederick al II-lea l-a atras la curtea lui din Regatul Siciliei, și la îndemnul împăratului a supravegheat (împreună cu Hermannus Alemannus) o nouă traducere a lui Aristotel și a comentariilor arabe din arabă în latină. Există traduceri ale lui Scot însuși la Historia animalium, De anima și De coelo, împreună cu comentariile lui Averroes asupra lor.

Cea de-a doua versiune a faimoasei cărți a lui Fibonacci despre matematică, Liber Abaci, a fost dedicată lui Scot în 1227, și s-a sugerat că Scot a avut o contribuție la prezentarea de către Fibonacci a secvenței care îi poartă numele.^[10]

Note