Ocol

Ocolul (plural: ocoale) a fost o subdiviziune administrativ–teritorială în cadrul ținutului, specifică Țării Moldovei, în Evul Mediu târziu.^[1] Ocolul era format din sate, seliști, fânațuri și păduri.^[2]

Organizarea administrativă a Țărilor Române în 1800

Inițial, ocolul era o proprietate pur domnească, de care domnul dispunea după voia sa.^[2] Nucleul ținuturilor moldovenești a fost constituit de către o cetate și domeniul din jurul ei, teritoriu cunoscut cu numele de ocol („locul domnesc”). Ocolul cuprindea totalitatea moșiilor sau satelor domnești grupate în jurul mici curți domnești, oriunde s-ar afla o asemene curte domnească, în târg, în cetate sau într-un sat oarecare. Apariția ocoalelor a fost cauzată de necesitatea de a servi un număr de sate care trebuiau efectueze anumite lucrări de construcție și transport și să furnizeze o cotă-parte din produsele obținute reprezentanților sistemului administrativ.^[3] Locuitori din satele ocolului erau obligați să servească un număr fix de zile pe an cetățile în calitate de slujitori sau ostași, în schimbul unor reduceri sau scutiri de dări și munci.^[4]

Ocoalele Moldovei

În calitate de subdiviziuni teritoriale ale ținutului, ocolul a fost introdus în Moldova în anul 1741, în urma reformelor lui Constantin Mavrocordat. Ca unitate administrativă avea același rang cu plasa din Țara Românească.^[5] Aceste ocoale, în rolul de unități administrativ-teritoriale, nu trebuie confundate cu „ocoalele domnești“ de la începutul existenței Țării Moldovei. Ocoalele erau administrate de ocolași aleși de către ispravnicul ținutului și vorniceii satelor din ținut, dintre boiernași, mazili sau neamuri și era confirmat de către domn. De regulă, ocoalele erau lipsite de personalitate juridică.^[6]

Configurația ocoalelor, la fel și a ținuturilor, Moldovei coincide în cele mai multe cazuri cu rețeaua hidrografică sau au punct de reper cursul râurilor, mai rar relieful.^[7] Această amplasare geografică a ocoalelor a stat la originea denumirilor.

Ocoalele Principatului Moldova conform recensămintelor țariste

Nr.	Ținut	Ocoale
		1774	1803
1	Bacău	Bistriții Bistriții de Sus Tazleului Mare de Sus Trotușului	Bistriții de Jos Bistriții de Sus Tazleului de Sus Trotușului
2	Botoșani	Târgului Siretului Câmpului	Târgului Siretului Câmpului
3	Câmpulung-Cernăuți	Câmpulungului Putilei	Întregul ținut a fost anexat de Austria în 1775
4	Câmpulung-Suceava	Nu era subdivizat în ocoale	Cca. 92 % din suprafața ținutul anexată de Austria în 1775
5	Cârligătura	De Sus De Jos	De Sus De Jos
6	Cernăuți	Târgului Nistrului Ceremușului Prutului de Jos	Cca, 88 % din ținut a fost anexat de Austria în 1775. Teritoriul rămăs Modovei, cea mai mare parte a ocolului Târgului, a fost reorganizat în ținutul Herța
7	Codru	Nu era subdivizat în ocoale
8	Covurlui	Prutului Mijlocului Siretului Horincii	Prutului Mijlocului Siretului Horincii
9	Dorohoi	Târgului Prutului Bașeului	Târgului Prutului Bașeului Coșulei de Jos
10	Fălciu	Roșiecilor Prutului Mijlocului Podolenilor Crasnii	Roșiecilor Prutului Mijlocului Podolenilor Crasnii
11	Greceni	Nu era subdivizat în ocoale
12	Hârlău	Bahluiului Jijiei Coșulii	Bahluiului Jijiei Coșulii Miletinului Prutului
13	Hotărniceni	Nu era subdivizat în ocoale
14	Hotin (raia turcească 1711-1812)	De Sus Mijlocului Nistrului
15	Iași	1772-`73: Ciuhur De peste Prut Braniștei Codrului Copoului Turei	Ciuhurului de Jos De dincolo de Prut Braniștei Codrului Copoului Turii Ciuhurului de SuS
16	Neamț	De Sus Mijlocului Piatra Bistreții	De Sus Mijlocului Piatra Bistreții Muntelui
17	Orhei - Lăpușna	Câmpului Culii De Jos Ichelului Fața Bâcului Bâcovețului Botnei Cogâlnicului Prutului Răutului Nistrului	Câmpului Culii Ichelului Fața Bâcului Bâcovețului Botnei Cogâlnicului Răutului de Jos Nistrului de Jos Muntenilor
18	Putna	Polocinului Răcăiunii Luncii Zăbrețului Șușiții Vrancii Gârlilor Milcovului de Sus Milcovului de Jos	Răcăiunii Luncii Zăbrețului Șușiții Vrancii Gârlilor Milcovului de Sus Milcovului de Jos Ghilieștilor
19	Roman	De Sus De Jos Mijlocului	De Sus De Jos Mijlocului
20	Soroca	Nistrului de Sus Câmpului de Sus Nistrului de Jos Câmpului de Sus	Nistrului de Sus Câmpului de Sus Nistrului de Jos Câmpului de Sus Mijlocului Răutului De peste Răut
21	Suceava	Berhometele Vicovilor Mijlocului Siretului de Sus De Jos	Cca. 50 % din ținut a fost anexat la Austria Suceava Berhometele Siretului de Sus De Jos Moldovei
22	Tecuci	Privalului Marginii Bilieștilor Bârladului Nicoreștilor Zeletinului Târgului Berheciului	Bârladului Nicoreștilor Zeletinului Târgului Berheciului Polocinului
23	Tutova	Codrului Pereschivului Tutovii Similii	Codrului Pereschivului Tutovii Similii
24	Vaslui	Fundului Crasnii Mijlocului Stemnicului	Fundului Crasnii Mijlocului Stemnicului

Ocoalele Moldovei de Est după anexare la Rusia

Articol principal: Tratatul de la București (1812)

La 16 mai 1812, după un război de șase ani între Rusia țaristă și Imperiu Otoman, la București a fost încheiat Tratatul de pace între părțile beligerante. Potrivit tratatul, Imperiul Rus anexează ținuturile Moldovei dintre dintre Prut și Nistru (Greceni, Codru, Hotărniceni, Orhei, Soroca, Iașii de peste Prut), raiaua Hotin și Basarabia (ținuturile Bender, Tomarov și Akkerman formate pe teritoriul fostelor raiale turcești, care au fost retrocedate Moldovei în 1807).^[8] Ulterior, denumirea de Basarabia (specifică zonei Bugeacului populată pe atunci de tătari) a fost atribuită întregii regiuni ocupate. ^[9]

În perioada administrației provizorii, în oblastul Basarabia a fost menținută vechea organizare administrativ-teritorială, cu anumite schimbări în structura teritorială. În 1816 ținuturile se divizau în următoarele ocoale:

• Ținutul Bender (4 ocoale): Akkerman, Bender, Bugeac și Căușeni.
• Ținutul Codru (2 ocoale): Codru și Hotărniceni.
• Ținutul Greceni (2 ocoale): Prut și Cahul.
• Ținutul Hotin (8 ocoale): Ciuhur, Ghilavăț, Nistrul de Sus, Nistrul de Jos, de Mijloc, Prutul de Sus, Prutul de Jos și Rașcov.
• Ținutul Iași (6 ocoale): Braniștii, Câmpul, Ciuhurul, Codru, Prutul și Turii.
• Ținutul Ismail (4 ocoale): Cahul, Chilia, Ismail și Prut.
• Ținutul Orhei (12 ocoale): Bâcovăț, Botna, Câmpului, Cogâlnic, Cula, Fața Bâcului, Ichel, Măietinilor, Nistrul de Sus, Nistrul de Jos, Răutul de Sus și Răutul de Jos.
• Ținutul Soroca (7 ocoale): Câmpul de Jos, Câmpul de Sus, de Mijloc, Nistrul de Jos, Nistrul de Sus, Peste Răut și Răut.

Administrația locală a ocoalelor era constituită dintr-un ocolaș, iar în sate - vornicul, numiți de ispravnicul ținutului.^[10][11][12]

În anul 1828, modelul rusesc de organizare administrativă a Basarabiei îl înlocuiește pe cel românesc, vechile ținuturi se transformă în județe (uezduri).^[13] Ocoalele sunt reorganizate în voloste (волость) în anul 1836.^[14]

Vezi și

• Ținut
• Plasă