Permeabilitate magnetică

În electromagnetism, permeabilitatea este gradul de magnetizare a unui material care reacționează linear, când este străbătut de un câmp magnetic. Permeabilitatea magnetică este de obicei reprezentată de litera greacă, μ. Termenul a fost folosit pentru prima dată în septembrie, 1885 de către Oliver Heaviside. În Sistemul Internațional, permeabilitatea este măsurată în henry pe metru (H m^-1), sau în Newton supra amper pătrat(N A^-2). Valoarea constantă μ₀ este cunoscută sub numele de constanta magnetică sau permeabilitatea vidului, și are valoarea μ₀ = 4π×10⁻⁷ N·A⁻².

Valori ale câtorva materiale

Mediul	Susceptibilitate (χm)	Permeabilitate (μ)	Câmp magnetic	Frecvența max.
Mu-metal	20,000[1]	25,000 × 10-6 H/m	at 0.002 T
Permalloy	8000[1]	10,000 × 10-6 H/m	at 0.002 T
Oțel electrotehnic	4000[1]	5000 × 10-6 H/m	at 0.002 T
ferită		20-800 × 10-6 H/m		100kHz ~ 1 MHz
ferrite (manganese zinc)		>800 × 10-6 H/m		100kHz ~ 1 MHz
Oțel	700[1]	875 × 10-6 H/m	at 0.002 T
Nichel	100[1]	125 × 10-6 H/m	at 0.002 T
Platină	2.65 × 10−4	1.2569701 x10-6 H/m
Aluminiu	2.22 × 10−5[2]	1.2566650 × 10-6 H/m
Hidrogen	8 × 10−9 or 2.2 × 10−9[2]	1.2566371 × 10-6 H/m
Vid	0	1.2566371 × 10-6 H/m (μ0)
Safir	−2.1 × 10−7	1.2566368 × 10-6 H/m
Cupru	−6.4 × 10−6 or −9.2 × 10−6[2]	1.2566290 × 10-6 H/m
Apa	−8.0 × 10−6	1.2566270 × 10-6 H/m