Schinel

Schinel (Cnicus benedictus) este o plantă de cultură din familia Asteraceae, originară din Europa de Est, cunoscută sub mai multe denumiri populare: iarbă amară, șofran sălbatic, scai amar.^[1]

Schinel
Cnicus benedictus
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
Diviziune:	Magnoliophyta
Clasă:	Magnoliopsida
Ordin:	Asterales
Familie:	Asteraceae
Specie:	Cnicus
Nume binomial
Cnicus benedictus L, 1753
Modifică text

Descriere

Plantă de cultură, cu tulpină dreaptă și înaltă de până la 1 m, simplă sau ramificată, acoperită cu spini, de culoare verzuie sau brun-roșiatică în partea superioară. Frunzele alterne, alungit lanceolate, cu nervuri proeminente; flori galbene tubuloase, grupate în antodii terminale și fructe achene brun-gălbui. Înflorește din luna iunie și până în august.^[2]

În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene în perioada înfloririi.

Schinel (inflorescenţă)

Componenți principali

Sescviterpene (cnicina, benedictinaartemisiifolina și salonitenolidul), fitosteroli și glicozidele lor, acizi grași, mucilagii, taninuri, acizi rezonici, acid nicotinic, vitamina B1, săruri (potasiu, magneziu, calciu).^[1]

Proprietăți

Intern:

- produce o creștere a sucului gastric, îmbunătățind digestia

- mărește pofta de mâncare

- acțiune depurativă și febrifugă

Extern:

- antiseptic

- cicatrizant și trofic^[1]

Indicații

Intern: în anorexie și hiperaciditate gastrică; în tulburări digestive și stări inflamatorii ale stomacului; în boli ale ficatului și în cele ale căilor respiratorii.

Extern: în arsuri, degerături și ulcerații ale pielii.^[1]