Stepan Hiha
From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Stepan Petrovîci Hiha (în ucraineană Степан Петрович Гіга; n. , Bilkî, Irșava, RSS Ucraineană, URSS – d. , Lviv, Regiunea Liov, Ucraina) a fost un compozitor, cântăreț și profesor ucrainean.
A fost prima persoană din Ucraina independentă care a primit Discul de Aur, iar cele mai populare cântece ale sale au fost lansate în anii 1990 și începutul anilor 2000. S-a numărat printre puținii cântăreți ucraineni care nu au cântat niciodată în limba rusă.[2]
În activitatea de profesor, interesele sale de cercetare au inclus învățământul superior de artă în regiunea Transcarpatia și dezvoltarea muzicii pop din acea regiune în a doua jumătate a secolului al XX-lea.[3]
Remove ads
Tinerețe și educație
Stepan Petrovîci Hiha s-a născut la 16 noiembrie 1959 în satul Bilkî, regiunea Transcarpatia.[4] A crescut într-o familie cu mijloace modeste, cu părinți care aveau meserii obișnuite.[5]
În 1980-1983, a studiat trei ani (în loc de patru) la Școala de muzică din Ujhorod. După susținerea cu brio a examenelor, în 1983 s-a înscris la facultatea de canto a Conservatorului din Kiev(d), în clasa profesorului Kosteantîn Ohnievîi(d).[6]
Lui Hiha i-a fost acordat un permis special din partea Ministerului Culturii al RSS Ucrainene pentru a participa fără restricții la programul educațional al conservatorului. Drept urmare, a fost scutit de la seminarii și cursuri, dar nu și de la teste și examene. Acest timp liber i-a permis participarea la peste zece festivaluri și concursuri, la câteva dintre care a fost laureat. S-a alăturat ca solist formației Stojarî (la Filarmonica din Cernihiv(d)) în timpul celui de-al doilea an de conservator. De asemenea, a susținut concerte ca solist la studioul de operă al Conservatorului din Kiev, dirijor Dmîtro Hnatiuk(d).[6]
Remove ads
Carieră
Lui Hiha i s-a recomandat să se alăture Operei Naționale a Ucrainei(d) ca solist după absolvirea conservatorului, dar a refuzat. Au urmat șase luni în care a obținut o acreditare de absolvire a studiilor superioare. I s-a mai propus să evolueze la Filarmonica Regională Volânia(d), în ansamblul „Rendezvous” format special pentru el, dar a refuzat și această ofertă, preferând să se întoarcă în regiunea sa natală, Transcarpatia.[6]
Hiha și-a început cariera ca solist la Filarmonica Regională Transcarpatia(d) în 1988 și, un an mai târziu, a fondat grupul de jazz-rock „Beskîd”. După destrămarea trupei în 1991, a rămas șomer, ceea ce l-a determinat să înceapă să scrie cântece și să exploreze aranjamentele muzicale. Această schimbare creativă a dus în cele din urmă la înființarea propriului studio de înregistrări, „GIGARecords”.
În 1993, și-a lansat cariera de vocalist pop, iar în 1995 și-a lansat albumul de debut solo, Druzi moii (Друзі мої – „Prietenii mei”). În 1999, a fondat o agenție de artă care îi poartă numele, din care făceau parte formația „Druzi moii”, trupa de show balet „Viklen” și trupa de balet „Boomer”.[4] A urmat lansarea a alte două albume: Vulîțea Natali (Вулиця Наталі – „Strada Natali”) în 1999 și Troiandî dlea tebe (Троянди для тебе – „Trandafiri pentru tine”) în 2005.[6]
Albumul Vulîțea Natali a avut un succes răsunător; până în 2002, se vânduse în peste un milion de exemplare, Hiha devenind primul artist din Ucraina independentă care a primit un Disc de Aur. Pe lângă preocupările sale artistice, s-a dedicat și educației muzicale – devenind profesor la Universitatea Pedagogică Națională „Volodîmîr Hnatiuk”(d) din Ternopil, în 2006, și alăturându-se Filarmonicii din Rivne ca solist în 2007.[4]
Popularitatea lui Hiha a început să scadă în anii 2000,[7] în ciuda reușitelor sale din acea perioadă. Muzica sa a cunoscut o renaștere după invazia rusă a Ucrainei din 2022. În mare parte datorită platformei de socializare TikTok, melodiile sale au rezonat din nou cu publicul ucrainean și au câștigat o popularitate largă.[7][8]
În același an, a lansat ample turnee naționale și internaționale în sprijinul Forțelor Armate ale Ucrainei, sporindu-și și mai mult popularitatea.[9]
Hiha a colaborat cu o serie de poeți, printre care Vasîl Kuzan, Vadîm Krîșcenko(d), Stepan Haleabarda(d), A. Demîdenko, A. Fihliuk și A. Drahomîrețkîi. Ca textier, compozitor și interpret, este cunoscut pentru și pentru interpretarea altor cântece populare, printre care „Ostannea nici” („Ultima noapte”), „Natali” și „Koroleva” („Regina”). A întreprins turnee în Franța, Italia, Germania, Canada și Statele Unite.[4]
Remove ads
Viață personală
Stepan Hiha a fost căsătorit și a avut doi copii – un fiu și o fiică. Soția sa, Halîna, este directoarea studioului de înregistrări GIGARecords și a ocupat anterior funcția de administrator la Filarmonica Regională Transcarpatia. Copiii lor interpretează adesea melodii pe muzica tatălui și îl însoțeau în turnee.[6]
Premii și recunoaștere
Hiha a primit următoarele premii:[3][6]
- Marele Premiu la Festivalul Internațional „Zoloti Trembitî” (1990)
- Artist Emerit al Ucrainei(d) (1998) [10]
- Ordinul Prințului Konstantin Ostrojski clasa I (2000)
- Artistul Poporului din Ucraina(d) (2002)
- Ordinul Gloriei Cazacilor clasa III (2003)
- Premiul „Discul de Aur” (2003)
- Ordinul „Nașterea Domnului” (2004)
- Ordinul lui Andrei cel Întâi Chemat clasa II (2005)
- Ordinul lui Andrei cel Întâi Chemat clasa I (2006)
Ordinul de Merit(d) clasa III (2009)[11]
Remove ads
Note
Legături externe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads