Societatea Română de Televiziune
grup public de radiodifuziune din România From Wikipedia, the free encyclopedia
Remove ads
Societatea Română de Televiziune (SRTv), sau mai simplu Televiziunea Română (TVR), este instituția publică de televiziune din România care își difuzează programele pe nouă canale centrale: TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR Cultural, TVR Info, TVR Folclor, TVR Sport, TVR Internațional și TVR Moldova.
Pagina „TVR” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți TVR (dezambiguizare).
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Pe lângă acestea, mai funcționează și cele cinci studiouri regionale TVR Cluj, TVR Craiova, TVR Iași, TVR Târgu Mureș și TVR Timișoara, care, împreună, realizează și o bună parte din programul canalului TVR 3.[1]
Din 3 noiembrie 2019, canalele TVR 1 și TVR 2 ale Televiziunii Române emit integral în format High Definition (HD), iar TVR HD și-a încheiat emisia după 11 ani.[2] Știrile sunt emise acum din vechiul studio 2, modernizat.
Prin platformele de cablu analogic, cablu digital, IPTV sau DTH sunt transmise toate canalele televiziunii publice. Programul regional al TVR din Chișinău este retransmis digital terestru pe multiplexul 1 DVB-T2 H264 din Republica Moldova.
TVR mai oferă, de asemenea, și servicii de webcast, Internet, teletext precum și transmisii „în clar”, prin satelit (DVB-S2).
Din octombrie 2021 SRTv este condusă de Dan Turturică.[3]
Remove ads
Istoric
Experimente (1937 - 1953)
În anul 1925 Laboratorul de Optică și Acustică al Universitatii din București a reușit în premieră să transmită (pe distanțe scurte) mici desene artistice. În 1928 inginerul George Cristescu pune la punct un sistem mecanic de televiziune, reușind de asemenea să difuzeze imagini la distanță.
La 30 octombrie 1937 are loc prima demonstrație de televiziune din România, în cadru particular. Inginerul Cristian Musceleanu a prezentat publicului românesc un post de televiziune cu disc Nipkow, la Politehnica din București. În luna noiembrie a aceluiași an el face o demonstrație la Ateneul Român, cu ajutorul unei camere de luat vederi cu o rezoluție de 45 de linii, pe lungimea de undă de 80 de metri. Receptorul avea diagonala ecranului de 7 cm iar emițătorul o putere de 200 de wați.
Anul următor firma Philips a adus în România o stație de emisie integral electronică, cu o cameră cu o rezoluție de 405 linii. Receptorul era prevăzut cu un tub catodic. În 1939 firma Telefunken și-a prezentat la București noul său sistem de televiziune prin cablu. Războiul și apoi venirea comuniștilor la putere curmă pentru câțiva ani evoluția televiziunii în România.
În 1953 inginerul Alexandru Spătaru construiește primul emițător de televiziune din România.
Pionieratul: începuturile transmisiunii (1955 - 1957)
După numeroase teste, la 21 august 1955, la ora 20.00, încep emisiunile experimentale regulate ale Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor, sub sigla „Studioul Experimental de Televiziune - București”. Se transmit filme și cronici de actualități făcute de o echipa condusă de inginerul Alexandru Spătaru. Astfel, de la Poșta Vitan din București pleacă primele imagini grație unui emițător de numai 400 W și a unei instalații de telecinema, construite prin forțe proprii de către inginerii români. Emisiunile se derulau la început doar sâmbăta, ca mai apoi să fie extinse și în cursul săptămânii, concomitent mărindu-se și puterea emițătorului.
La 14 decembrie 1956 e terminat montajul antenei și emițătorului de 15 KW pentru imagine și 7,5 KW pentru sunet (canalul 2 FIF/VHF), pe Casa Scânteii. Regia de emisie este și ea gata.[4] La 31 decembrie, este inaugurată oficial Televiziunea Română, în strada Moliere nr. 2 din cartierul Floreasca.
Oficial, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956 - 1 ianuarie 1957, fiind transmisă din noul sediu din Floreasca.
Amenajarea studiourilor nu era gata, încăperile nu erau încă tencuite, ferestrele nu erau montate, dar cum trebuia respectat planul cincinal care prevedea ca televiziunea să funcționeze în anul 1956, emisia a fost pornită pentru o noapte.
Transmisia era recepționată pe atunci numai în București, pe câteva sute de televizoare, importate din URSS pentru personalitățile momentului.
Aproape întreg programul era înregistrat pe film de 35 de milimetri. După un reportaj realizat de Alexandru Stark a urmat filmul „O noapte furtunoasă” și salutul lui Petru Groza, pe atunci președintele Marii Adunări Naționale, cu prilejul Anului Nou.
După emisiunea inaugurală, programul televiziunii a fost suspendat pentru două luni, pentru ca să se termine amenajarea studioului de crainic și primele instalații. Până prin octombrie 1957 transmisiunile erau sporadice, întreg programul fiind mai degrabă unul experimental. Tehnicienii nu erau încă familiarizați cu aparatura, defecțiunile fiind destul de dese. De altfel, la vremea aceea nici telespectatorii nu erau prea numeroși.
Întreaga aparatură folosită la început în Televiziunea Română era sovietică. Fusese produsă de Institutul de Inginerie din Leningrad. O echipă rusească a venit la București în august 1956, pentru a participa la montarea echipamentelor și la instruirea personalului tehnic.
Tot echipamentul funcționa cu lămpi electronice. Rușii susțineau, la vremea respectivă, că tranzistoarele, nou apărute, puteau fi folosite doar la instalațiile militare.
În februarie 1957 este adus din URSS primul car de reportaj al TVR, cu trei camere, instalat pe două autobuze. Este realizată astfel prima transmisiune exterioară în direct, cu ocazia recitalului dat de Yves Montand la Sala Sporturilor din Floreasca. La 5 mai are loc prima transmisie sportivă în direct, cu meciul de rugby Anglia-România. La 1 iunie a fost transmisă prima emisiune pentru copii, de la Teatrul Țăndărică. Începând cu 1 iulie, Televiziunea emite patru zile pe săptămână, iar din octombrie, cinci: luni, marți, joi, sâmbătă și duminică.
Primii ani de dezvoltare (1958 - 1963)
Câteva momente importante:
- 1958: Principalele evenimente interne și internaționale sunt prezentate într-o emisiune intitulată „Informațiile după-amiezii”, devenită la 20 martie „Jurnalul Televiziunii”. În septembrie sunt transmise toate manifestările din cadrul Festivalului George Enescu. Brașovul este al doilea oraș acoperit de semnalul TV din București. Crearea unui laborator de developare film de 16 mm creează condițiile producției de actualități televizate.
- 1959: În martie debutează „Emisiunea pentru Sate” - actuala „Viața satului”, cea mai longevivă emisiune de la TVR. Iașiul devine al treilea oraș deservit cu semnal TV. La 3 mai se achiziționează prima mașină de copiat peliculă negativ-pozitiv. La 23 mai are loc prima transmisie a unei piese de teatru.
- 1960: Se achiziționează un al doilea car de reportaj; la 24 martie apare emisiunea „Actualitatea internațională”.
- 1961: Programele TVR sunt difuzate șase zile din șapte și au o durată de circa 3 - 4 ore, cu excepția duminicii când durata e dublă, existând și un program matinal. Se înființează primul studio de sincronizare și montaj, ceea ce duce la diversificarea producției proprii (documentare, divertisment). Emisiunile filmate sunt însă arhivate și depozitate la întâmplare, în diferite încăperi, în condiții improprii de păstrare.
- 1962: Se achiziționează încă două care de reportaj. Este inaugurată la Topolog, în Munții Măcinului, o puternică stație de 10 KW pentru Dobrogea, pe canalul 11.
- 1963: Televiziunea este conectată la rețeaua Euroviziunii și Interviziunii. Încep astfel schimburile de programe. Pe dealul Feleacului la Cluj este instalată o stație TV de 4 KW pe canalul 11.
- 1964: Oradea se dotează și ea cu un puternic emițător de 10 KW pe canalul 3.
„Dezghețul” relativ (1964 - 1970)
Între anii 1964 - 1970 se desfășoară o perioadă de relativă libertate editorială.
Televiziunea a funcționat în Floreasca până în anul 1968, când s-a mutat în actualul sediu din Calea Dorobanților.
Un al doilea canal a apărut în 1968, care va transmite până în 1985.
Momente-cheie:
- 1965: Televiziunea acoperă 40 % din teritoriu și are 500 de mii de abonați. Apare Teleenciclopedia, cea mai longevivă emisiune culturală a TVR, prima ediție fiind difuzată la 22 mai, la ora 20. Emițătorul rusesc de pe Casa Scânteii trece în rezervă și este înlocuit cu unul modern, elvețian.
- 1966: Începând de la 6 februarie, „Jurnalul” Televiziunii se redenumește „Telejurnal” și e transmis într-o ediție de seară și una de noapte. Începând cu 1 iulie, emisiunile, difuzate de șase ori pe săptămână, încep la ora 18.00 și se termină spre orele 23.00 - 23:30. Duminica se difuzează, în plus, un program matinal.
- 1967: Miercuri 8 noiembrie este difuzat primul film sub genericul „Telecinemateca”. La finele acestui an se pun în funcțiune puternicele emițătoare de pe Coștila, pe canalul 6, și de pe vârful Cerbu, pentru Oltenia, pe canalul 8. Ambele au o putere de câte 20 KW. La 1 mai 2018 acestea își încheie misiunea de peste 50 de ani de foc continuu, lăsând loc televiziunii digitale terestre.
- 1968: Televiziunea se mută în noul centru din Calea Dorobanților. Construit de arhitectul Tiberiu Ricci, era unul dintre cele mai moderne din Europa la acea vreme: trei studiouri mari (unul de 790 și două de 550 m2), un studio mediu pentru știri (110 m2), două studiouri mici pentru crainici (de 40 m2 fiecare) și un studio muzical (175 m2). Este făcută prima înregistrare video pe bandă magnetică de doi țoli. Apar primele lecții de limbi străine. Din 29 aprilie se emite și lunea. Se inaugurează, la 2 mai, Programul 2, pe fosta stație a Programului 1 - canalul 2 FIF/VHF. La început acesta emitea doar o zi pe săptămână, joia, pentru ca de la 16 iunie, să difuzeze și duminica, iar de la 20 iulie, și sâmbăta. Teste de televiziune în culori. România încearcă să adapteze unul dintre standardele deja existente. Lipsa de bani face însă ca proiectul să fie pus în așteptare.
- 1968: Televiziunea organizează festivalul „Cerbul de Aur”. Acesta e întrerupt după ediția din 1971 și revine abia în 1992.
- 1969: Se lansează, în noiembrie, emisiunile în limba maghiară (2 ore și 30 min. săptămânal) și în limba germană (1 ora și 45 de min. săptămânal).
- 1970: La 25 mai, la ora 19.20, se difuzează prima emisiune pentru cei mici: „1001 de seri”.
Ceaușescu începe schimbarea direcției (1971 - 1977)
După vizita sa din 1971 în Coreea de Nord, Ceaușescu începe o politică megalomană si autonomistă, dublată de introducerea progresivă a unui cult al personalității închinat lui.
Momente memorabile:
- 1971: La 26 decembrie intră în funcțiune emițătorul de pe canalul 4, pentru zona București, cel care a difuzat, aproape 35 de ani, programul 1 de televiziune.
- 1972: Programul 2 ajunge să transmită zilnic; aria de acoperire era, însă, de numai 15 - 20 % din teritoriu. Se amenajează, la Cluj și Timișoara, primele studiouri teritoriale, dotate cu câte un car de reportaj.
- 1973: Programele 1 și 2 ajung la un volum de emisie de peste 100 de ore săptămânal.
- 1975: E testată cu succes emisia color PAL/SECAM prin emițătoarele de la Casa Scânteii. Se concepe imediat un plan de trecere la televiziunea color. Erau prevăzute două noi studiouri de 450 mp fiecare, un studio pentru știri de 180 mp și două regii de emisie independente, pentru a da posibilitatea colorizării celorlalte studiouri și regii. Cererea e respinsă, însă, de puterea politică.
Perioada constrângerilor bugetare (1978 - 1981)
După cutremurul catastrofal din 1977 începe o perioadă de constrângeri bugetare.
Momente și evoluții importante:
- 1978: La finele acestui an se simt primele efecte ale politicii „economiei de energie”: programele televiziunii se reduc în medie cu o oră și jumătate pe săptămână.
- 1979: TVR se dotează prin forțe proprii cu un prim car mobil color, după care urmează alte 6 din import. Se începe astfel producția de programe color. Emisia continuă, însă, să fie alb/negru.
- 1980: Controlul Tehnic General și regia de Euroviziune sunt colorizate. Producția cu carele mobile se face majoritar color.
- 1981: Pe 19 iulie, e făcută prima transmisiune color pentru străinătate cu ocazia Universiadei de la București. Cultul personalității dictatorilor e prezent din ce în ce mai mult pe micile ecrane.
Perioada neagră (1982 - 1989)
Politica economică și culturală ceaușistă a dus în anii '80 la o limitare extremă atât a mijloacelor aflate la îndemâna Televiziunii (tehnică, foduri), cât și a libertății editoriale (control ideologic, cenzură).
Din 1985, programul TVR a fost limitat la doar 2 ore pe zi, emisiunile fiind în cea mai mare parte dedicate cultului personalității lui Nicolae și Elenei Ceaușescu. Ulterior programul a fost lungit cu o oră.
Al doilea canal, apărut în 1968, este suspendat în 1985, revenind pe emisie abia după căderea regimului comunist.
Momente-cheie:
- 1982: Începând cu 1 februarie, se fac simțite primele efecte ale "economiei de energie": de luni până sâmbătă emisia se întrerupe de la ora 18 la ora 20. Urmează și alte amputări ale programului, timp de trei ani. Au loc numeroase transmisiuni color neanunțate. Se face colorizarea studiourilor de emisie și actualități. TVR optează tacit pentru sistemul PAL. Este dezafectat primul emițător rusesc al televiziunii, aflat în rezervă pe Casa Scânteii.
- 1983: La 23 august, e făcută oficial prima transmisiune color internă din Piața Aviatorilor. Din 27 noiembrie durata programului se diminuează drastic. Programul 2 nu mai emite decât două zile pe săptămână iar Programului 1 îi sunt amputate emisiunile de prânz și jumătate din cele de după amiază. E pusă în discuție chiar eliminarea totală a emisiei zilei de luni. Se renunță însă in extremis la această idee.[5]
- 1985: În 20 ianuarie, Programul 2 își întrerupea emisia în totalitate, iar Programul 1 avea să-și continue transmisiunile doar două ore, de luni până vineri între orele 20.00 și 22.00. Pe 1 noiembrie 1988, se mai adaugă o oră.
- 1988: S-au achiziționat primele camcordere Betacam SP.
Decembrie 1989; FSN și minerii (1990)
Decembrie 1989 a fost un punct important în istoria neagră a TVR. Evenimentele au fost transmise în direct. Demonstranții au ocupat clădirea TVR la miezul zilei de 22 decembrie și au anunțat fuga lui Ceaușescu. TVR și-a schimbat imediat numele în „Televiziunea Română Liberă” (TVRL). Instituția a căzut însă în mâna unor „manipulatori profesioniști” care, în mod deliberat, au creat panică, difuzând informații false, ce au dus la moartea a sute de persoane nevinovate.
„Telejurnalul” își schimbă numele în „Actualități”.
După aceasta, instituția a rămas un instrument de propagandă în mâinile nou-născutului Front al Salvării Naționale (FSN), format în principal din comuniști reformați. FSN a folosit TVRL, pe departe cea mai penetrantă sursă de informații de la acel moment în România, pentru a discredita protestatarii care cereau un guvern fără comuniști, denumindu-i „fasciști”. Protestul societății civile a culminat prin evenimentele din iunie 1990 din centrul municipiului București, înăbușite de minerii din Valea Jiului, chemați de președintele Ion Iliescu.
După încheierea protestelor, Iliescu a apărut la televizor împreună cu minerii pe care îi felicita pentru „restaurarea legii și ordinii”. La scurt timp după protestele societății civile, TVRL a renunțat la adjectivul „Liberă” în numele său și a revenit la vechea denumire, TVR.
1990 - prezent: o cronologie
- 1990: Pe 3 ianuarie, TVR Cluj își începe emisia, independent de studiourile centrale din București. Pe 19 februarie, Programul 2 își reia emisia din studioul 6, color, între orele 18:00 - 22:00. În luna octombrie, TVR 1 începe să emită la Chișinău.
- 1991: Pe 3 noiembrie, începe să emită TVR Iași.
- 1992: Pe 1 februarie, TVR 1 începe să emită pe întreg teritoriul Basarabiei.
- 1993: A fost introdus, pe TVR 1, Teletextul, sistem B.
- 1994: La 17 octombrie, începe să emită TVR Timișoara
- 1995: Au fost achiziționate primul car de reportaj digital și primul sistem de postproducție digitală. La 1 decembrie, își începe emisia TVR Internațional
- 1996: Emisiunea de "Actualități" devine "Jurnalul TVR"
- 1997: E dat în exploatare primul studio de producție digitală
- 1998: Pe 1 decembrie, intră în emisie TVR Craiova. Este lansat primul site de internet al TVR, la adresa www.tvr.ro.
- 2001: TVR 2 este primul care trece la emisia 24/24. Urmează TVR 1 și TVR Internațional. TVR 1 este redenumită România 1 (până în anul 2004, când revine la vechea titulatură).
- 2002: Pe 26 aprilie, a fost lansat canalul TVR Cultural. Toate canalele TVR sunt difuzate prin satelit.
- 2003: A fost inaugurat Studioul Pangratti, cu o suprafață de cca 2200 m² platouri și 4000 m² birouri, "turnul" redacțional, cu 13 etaje, având nevoie de renovări.
- 2006: Se dau în folosință studiourile din Centrul de Știri și Sport – fostul Corp Film. "Jurnalul TVR" părăsește studioul 4 al "Telejurnalului", mutându-se in studioul 11, de 160 m2. Mai exista studioul 12, de 65 m2, pentru publicistică și, la etaj, studioul 10, de 75 m2, destinat TVR Info.
- 2007: În ianuarie, canalele regionale ale TVR obțin licență individuală de emisie prin satelit. Ia ființă noul canal TVR București pentru regiunea Muntenia, pe infrastructura TVR 2. Autoritățile comuniste de la Chișinău anulează dreptul TVR de a emite în Republica Moldova.
- 2008: În aprilie, TVR începe o serie de teste pe satelit, în vederea difuzării emisiunilor de înaltă definiție (HD). Câteva luni mai târziu, încep emisiunile terestre în București și Sibiu. La 6 mai, s-a deschis la Târgu Mureș încă un studio regional al TVR. Este pusă în funcțiune noua regie multicanal de pe care sunt difuzate acum toate canalele TVR. Vechile studiouri 5 și 6 revin astfel exclusiv producției. Pe 10 octombrie, și-a început emisia TVR 3, un canal de satelit realizat integral de studiourile regionale ale televiziunii publice. Pe 31 decembrie, este lansat, efemer, canalul de informație "TVR Info". Ulterior, formatul programului este schimbat într-unul de știri, intrând, astfel, în concurență cu canalele particulare din domeniu, mult contestate din punct de vedere deontologic și în materie de obiectivitate.
- 2009: Sperând să câștige audiență, în 29 martie, programul informativ "Jurnalul TVR" redevine "Telejurnal". Denumirea este, apoi, abandonată, însă, ulterior, readoptată. Managementul catastrofal al Televiziunii Publice face ca aceasta să-și piardă dramatic audiența, pe toate canalele. Pierderile financiare se acumulează vertiginos. Numeroase voci cer reducerea numărului canalelor TVR.
- 2011: În septembrie, carul de reportaj 6 este transformat, cu forțe proprii, în car HD, capabil să transmită în direct și să înregistreze programe cu ajutorul a 10 - 15 camere video.
- 2012: În mai, TVR își reface site-ul de internet și lansează platforma TVR+, un portal de tip replay / aplicație pentru a urmări live programele TVR și cele mai importante emisiuni și înregistrări din arhiva TVR. Pierderile financiare uriașe fac primele victime: TVR Info își încetează emisia pe 15 august. Ulterior e redeschis sub sigla TVR News (difuzând în principal preluări de pe Euronews). TVR Cultural este sacrificat și el fără prea multe justificari pe 15 septembrie, o parte din programe fiind preluate de TVR 2. Urmează importante concedieri.
- 2014: Carul mobil 8 este și el transformat în car HD. Împreună cu celelalte facilități de producție recent modernizate acesta contribuie la mărirea volumului de emisiuni de înaltă definiție în format 16/9.
- 2016: La finele anului două premiere inedite în istoria de 60 de ani a TVR: emisia digitală terestră pe întreg teritoriul României și Republicii Moldova dar și iminenta suprimare a taxei publice din care era finanțată instituția încă de la începuturi.
- 2018: La 1 mai își încetează emisia și ultimele relee de mare putere în FIF/VHF (foarte înaltă frecvență) prin care încă se mai difuza analogic TVR 1.
- 2019: Din 3 noiembrie canalele TVR 1 și TVR 2 au trecut la emisia HD pe terestru, pe cablu, pe satelit și online, iar TVR 3 a început emisia HD în teste, doar online. TVR HD și-a încheiat emisia după 11 ani.[2] Știrile sunt emise acum din vechiul studio 2, modernizat.
- 2022: Pe 9 februarie s-a hotărât relansarea posturilor TVR Cultural și TVR Info care au fost închise din motive financiare.[6] Pe data de 22 iunie, a fost relansat canalul de știri al Televiziunii Române TVR Info. Pe data de 1 decembrie, a fost relansat canalul cultural al Televiziunii Române TVR Cultural.[7]
- 2023: Pe data de 16 februarie, Consiliul de Administrație al SRTv a decis înființarea canalelor TVR Sport și TVR Folclor.[8] Pe data de 27 noiembrie, a fost lansat canalul dedicat tradițiilor și patrimoniului național TVR Folclor.
- 2024: Pe data de 30 martie, a fost lansat canalul dedicat sportului TVR Sport.
Frecvențe
Remove ads
Conducerea Televiziunii Române
Președinții Consiliului Național al Radioteleviziunii Române
- Dumitru Popescu (8 martie 1971 – 10 mai 1972)
- Cornel Burtică (10 mai 1972 – 2 noiembrie 1976)
- Dumitru Popescu (2 noiembrie 1976 – 25 august 1978)
Președinții Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune de pe lângă Consiliul de Miniștri
- Radu Vasiliu (31 decembrie 1956 – martie 1958)
- Ion Pas (martie 1958 – 22 ianuarie 1965)
- Teodor Marinescu (22 ianuarie 1965 – 10 ianuarie 1966)
- Virgil Cazacu (10 ianuarie 1966 – 21 februarie 1968)
- Valeriu Pop (21 februarie 1968 – 19 februarie 1971)
- Mihail Bujor Sion (19 februarie – 15 septembrie 1971)
Președinții Comitetului de Stat al Radioteleviziunii Române
- Mihail Bujor Sion (15 septembrie 1971 – 24 aprilie 1973)
- Gheorghe Năstase (24 aprilie 1973 – 27 februarie 1974)
Directorii generali ai Radioteleviziunii Române
- Gheorghe Năstase (27 februarie – 21 octombrie 1974)
- Vasile Potop (21 octombrie 1974 – 4 februarie 1977)
- Vasile Mușat (4 februarie 1977 – 23 martie 1978)
- Valeriu Pop (3 iulie 1978 – 29 octombrie 1979)
- Alexandru I. Ionescu (29 octombrie 1979 – 18 septembrie 1981)
- Ilie Rădulescu (18 septembrie 1981 – 26 martie 1984)
- Constantin Petre (26 martie 1984 – 28 decembrie 1989)[12][13]
Președinții Radioteleviziunii Române după 1989
- Aurel Dragoș Munteanu (28 decembrie 1989 – 9 februarie 1990)
- Răzvan Theodorescu (9 februarie 1990 – 9 iulie 1992)
- Eugen Preda (9 iulie 1992 - 27 ianuarie 1993)
Directorii Televiziunii Române
- Paul Everac (27 ianuarie 1993 – 11 ianuarie 1994)
- Titus Popa (11 ianuarie 1994 -16 decembrie 1996)
- Stere Gulea (16 decembrie 1996 - 9 iulie 1998)
- Bogdan Postelnicu (9 iulie - 14 octombrie 1998)
- Cristian-Valeriu Hadji-Culea (14 octombrie 1998 - 9 iulie 2002)
- Valentin Nicolau (9 iulie 2002 - 27 iunie 2005)
- Tudor Giurgiu (27 iunie 2005 - 3 iunie 2007)
- Alexandru Sassu (3 iunie 2007 - 29 iunie 2010)
- Alexandru Lăzescu (29 iunie 2010 - 12 iunie 2012)[14]
- Radu Călin Cristea (12 iunie - 3 iulie 2012)[14]
- Claudiu Săftoiu (3 iulie 2012 - 10 decembrie 2013)
- Stelian Tănase (20 decembrie 2013 - 23 septembrie 2015)
- Irina Radu (23 septembrie 2015 - 27 septembrie 2017)
- Doina Gradea (27 septembrie 2017 - 11 mai 2021)
- Ramona Săseanu (11 mai - 15 noiembrie 2021)
- Dan Turturică (15 noiembrie 2021 - 19 noiembrie 2025)
- Adriana Săftoiu (19 noiembrie 2025-prezent)
Remove ads
Canalele TVR
Canale naționale
Canale internaționale
Canale regionale
Canale închise
Remove ads
Societatea Română de Televiziune în prezent
Obiect de activitate
Obiectul de activitate al Societății Române de Televiziune, conform legislației din 1999:[16]
- Realizarea programelor de televiziune în limba română, în limbile minorităților naționale sau în alte limbi, cu scop informativ, de divertisment, cultural, educativ.
- Difuzarea programelor prin stații de emisie și linii pentru transmiterea programelor, aflate în proprietate, sau prin închirierea rețelelor de telecomunicații audiovizuale, radioelectrice, inclusiv prin satelit, cablu sau alte mijloace tehnice.
- Organizarea și realizarea, în studiourile proprii sau în colaborare cu alți parteneri interni sau externi, de programe de televiziune, înregistrări pe discuri, pe suport magnetic, filme artistice de televiziune, seriale de televiziune, filme documentar-științifice, necesare programelor proprii și pentru schimb cu organizații similare din țară și din străinătate sau pentru valorificare.
- Desfășurarea activității de impresariat pentru propriile formații artistice, organizarea de concerte, festivaluri și spectacole cu public, precum și concursuri cu formații artistice proprii sau în colaborare cu alți artiști, inclusiv concursuri și jocuri de inteligență sau de noroc, încheierea de contracte cu artiști și impresari români sau străini, pentru emisiunile, concertele și spectacolele pe care le organizează, plătind onorarii și efectuând încasări în condițiile legii.
- Realizarea de activități publicitare prin emisiunile și publicațiile proprii, pentru beneficiari din țară și din străinătate.
- Organizarea activității de documentare în problemele specifice, editarea și transmiterea spre difuzare a programelor, materialelor publicitare și a altor publicații legate de activitatea de televiziune.
- Realizarea de emisiuni în sprijinul procesului de formare a tineretului sub aspect instructiv-educativ, moral-religios și patriotic, în colaborare cu persoane juridice de drept public, persoane juridice de drept privat și persoane fizice.
- Efectuarea activității de cercetare și proiectare, precum și de lucrări specifice tehnicii audio si video, pentru nevoile proprii sau ale altor beneficiari din țară sau din străinătate, urmărirea rezultatelor cercetării științifice și valorificarea acestora în conditiile legii, promovarea progresului tehnic și știintific în activitatea societății.
- Efectuarea direct, în condițiile legii, în domeniul de activitate, de operațiuni de comerț exterior și de plăți în lei si în valută.
- Organizarea coproducțiilor cu parteneri externi în domeniul unor programe radiofonice și de televiziune, și realizarea producției, prelucrării, schimbului, exportului și importului de filme ori programe pentru programele de televiziune.
- Reprezentarea în relațiile cu organismele internaționale de profil la care România este parte, încheierea convențiilor și stabilirea relațiilor de colaborare cu organizațiile de radiodifuziune și de televiziune din alte țări.
- Realizarea și trimiterea în străinătate, în vederea difuzării, potrivit acordurilor încheiate cu organizații similare, a programelor de televiziune și film.
- Organizarea de schimburi de realizatori de emisiuni și de corespondenți cu organizații de televiziune din alte țări, oferind posibilitatea unei informări reciproce directe asupra realităților din România și din țările respective.
- Păstrarea și arhivarea înregistrărilor audiovizuale și a documentelor care prezintă interes pentru patrimoniul național; perioadele de păstrare și condițiile de arhivare și de acces la înregistrările și documentele arhivate se vor stabili prin regulamentul de organizare și funcționare a SRTV, în condițiile legii.
- Elaborarea și transmiterea spre difuzare de programe în limba română și în alte limbi, adresate telespectatorilor din întreaga lume, pentru a promova imaginea României și politica sa internă și externă. În acest scop, în cadrul SRTV funcționează departamente de emisiuni pentru străinătate.
- Orice alte activități stabilite potrivit legii.
Surse de finanțare
Finanțarea activității SRTV este reglementată prin lege. Conform legii nr. 41/1994, republicată în 1999, activitatea financiară a Societății Române de Televiziune se desfășoară pe baza bugetelor proprii. Utilizarea fondurilor SRTV este supusă controlului organelor abilitate prin lege, potrivit provenienței fondurilor respective.
Resursele financiare ale SRTV provin din:
- publicitate
- alocații de la bugetul de stat
- alte surse.
Alocațiile de la bugetul de stat
Fondurile de la buget se aprobă prin legea bugetară anuală și sunt destinate pentru:
- acoperirea unor cheltuieli de dezvoltare;
- achiziționarea de echipamente, piese de schimb și materiale consumabile;
- acoperirea integrală a cheltuielilor de utilizare a stațiilor de emisie, radioreleelor și circuitelor TV;
- asigurarea pazei, ca obiectiv de interes public;
- achitarea cotizațiilor organismelor internaționale din care TVR face parte;
- finanțarea canalului TVR Internațional;
Celelalte cheltuieli se acoperă din taxa tv și alte veniturile proprii. Din veniturile provenite din alte surse, CA al TVR poate hotărî utilizarea unor sume pentru dotări și retehnologizare.
Veniturile proprii
Veniturile proprii ale SRTV provin din:
- vânzări de programe și servicii asigurate terților
- donații sau sponsorizări
Datorii către bugetul de stat
Totalul datoriei publice al TVR se ridica la cca 652 milioane de lei (peste 146 milioane de euro) în iulie 2015. ANAF a dispus instituirea de popriri pe conturile Televiziunii Române (TVR) din pricina acestor datorii.[17]
Nemulțumiri și acuzații
Excesul de publicitate
Faptul că SRTV, finanțată în mare parte de la bugetul de stat și din taxele obligatorii de abonament, transmitea și foarte multă publicitate în timpul programelor a atras nemulțumiri și acuzații atât din partea televiziunilor comerciale (finanțate exclusiv din resurse proprii, în cea mai mare parte din publicitate), cât și din partea populației. Ca urmare, difuzarea reclamelor de către serviciul public de televiziune a fost limitată prin normele obligatorii elaborate de Consiliul Național al Audiovizualului, publicate în Monitorul Oficial (s-a decis ca TVR să poată difuza limitat publicitate, doar între programe). Nerespectarea normelor CNA referitor la publicitatea în cadrul programelor de televiziune se sancționează potrivit Legii audiovizualului nr. 48/1992.
În anul 2007, vânzările totale nete din publicitate au fost cu 6% mai mici față de anul precedent, atingând suma de 18,2 milioane de Euro.[18]
Suspiciunea de control politic
În istoria post-comunistă, autonomia și independența editorială a serviciului public de televiziune, precum și obiectivitatea și imparțialitatea sa în transmiterea știrilor, au fost deseori[judecată de valoare] puse la îndoială,[necesită citare] TVR fiind acuzată de nenumărate ori de control guvernamental și de cenzură. [necesită citare]
Prin legea actuală,[când?] SRTV își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului. Consiliul de administrație al SRTV este compus din 13 membri, desemnați prin votul Parlamentului. Dintre aceștia 11 sunt aleși dintre candidații propuși de Parlament, Președintele României și Guvern, și 2 sunt aleși dintre candidații propuși de personalul angajat al SRTV. Președintele Consiliului de administrație este numit de Parlament, dintre membrii titulari ai consiliului. Președintele TVR este în același timp și Director General. Deciziile interne ale TVR pot fi blocate politic prin invalidarea de către Parlament a raportului de activitate anual, care duce automat la demiterea directorului general[19].
Într-un raport al Institutului pentru o Societate Deschisă și al Centrului pentru Jurnalism Independent se spune că „după 20 de ani de la căderea comunismului, serviciul public de televiziune din România suferă în continuare o lipsa cronică de independență”.[necesită citare]
Remove ads
Note
Bibliografie
Vezi și
Legături externe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads