Piețele din centrul Timișoarei

Piața Victoriei

Piața Unirii

Piața Libertății

Piața Maria

Piața Sfântul Gheorghe

Timișoara are o ofertă bogată în ceea ce privește activitățile de turism și loisir, fiind constant în topul destinațiilor alese de turiștii străini și totodată printre cele mai vizitate orașe ale României. Publicația americană U.S. News a inclus orașul într-un top 5 al destinațiilor europene de city-break, alături de Manchester, Torino, Geneva și Valletta, iar săptamânalul german Stern apreciază ca fiind „o copie a Vienei, cu fațade mărețe din perioada Imperiului Austriac”.^[165]

Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în Județul Timiș are sediul în zona Fabric, pe strada Dacilor nr. 25.^[166]

Hoteluri

Organizația patronală HORETIM are sediul pe strada Romulus nr.12.^[167]

Timișoara este pe primul loc în România și pe locul cinci în Europa în topul celor mai sigure destinații turistice de pe continent, alături de Praga, Zürich sau Helsinki.^[168]

Sunt peste 60 de hoteluri și pensiuni în Timișoara. Cele mai selecte sunt Hotel Timișoara, North Star Continental Resort, Mercure și Hotel Ibis, aflate în zona centrală, respectiv hotelurile Ambassador**** și Lido****, aparținând de Best Western, cel mai mare lanț hotelier din lume.^[169]

Alte patru hoteluri de 4 și 5 stele, printre care Radisson Blu, Hilton sau Mariott, vor deschide unități în perioada 2025-2026. Peste 50 de proiecte de hoteluri și pensiuni se aflau în diverse stadii de construcție în Timișoara și localitățile limitrofe, la finalul anului 2023.^[170]

Patrimoniul arhitectural

Biroul pentru reabilitarea clădirilor istorice și monumente are sediul în Piața Traian, în incinta Palatului Ștefania.^[171]

Timișoara deține cel mai mare ansamblu arhitectonic de clădiri istorice din România (cca. 14.500), constituit din patrimoniul urban al cartierelor Cetate, Iosefin, Fabric și Elisabetin. Acesta este rezultatul unei tradiții îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, odată cu venirea austriecilor. Diversitatea arhitecturală, reprezentată de baroc, istorism, neoclasicism, Art Nouveau și Wiener Secession, a adus Timișoarei renumele de „Mica Vienă”. Cea mai veche clădire din Timișoara este cea care adăpostește Muzeul Banatului, Castelul Huniade. La un moment dat a fost demolat și reconstruit, dar încă mai are elemente din fostul castel ridicat de Iancu de Hunedoara în perioada 1443–1447, dar și elemente din perioada lui Carol Robert de Anjou. Centrul istoric al Timișoarei are un sistem format din trei piețe urbane, unice în România, fiecare piață prezentând dimensiuni, rezolvări plastice și stiluri de o valoare arhitectonică inestimabilă.^[172]

Articol principal: Situl urban Cartierul „Cetatea Timișoara”.

Biserica evanghelică luterană. Stil clasicist. Fațada este decorată cu pilaștri din ordinul doric, iar turnul cu pilaștri din ordinul ionic

Hanul istoric „La Vulturul de Aur”. Stil Secession. Decorat cu un edicul

Palatul Episcopiei Romano-Catolice. Stil eclectic cu elemente de Wiener Secession. Decorat cu pilaștri

Casa Ágoston Gálgon. Stil Secession. Decorațiuni antropomorfe și geometrice

Palatul Máx Steiner (Palatul Băncii de Scont Austro-Ungare). Stil Secession, anul 1909. Ornamente din ceramică smălțuită de Zsolnay

Cartierul Cetate a fost dintotdeauna „inima”, centrul cultural, administrativ și politic al întregului oraș. Centrul Timișoarei de azi este „urmașul” cetății militare austriece construite în cea mai mare parte între anii 1732–1764. Bastionul Theresia cuprinde cea mai mare parte a zidului de apărare a vechii cetăți a Timișoarei, care s-a păstrat până azi. Mai există un fragment din zidurile fostei cetăți în Parcul Botanic și încă un fragment, pe Calea Alexandru Ioan Cuza.^[173]

Piața Unirii, realizată în stil baroc, este cea mai veche piață din Timișoara. Găzduiește Catedrala Sfântul Gheorghe, Catedrala Ortodoxă Sârbă, Palatul Baroc, Monumentul „Sf. Treime”, Casa Brück, Casa Emmer și Casa cu Lei, pe latura sudică Casa Contelui de Mercy, Palatul Dejan și Palatul Episcopal romano-catolic, iar pe latura vestică Spitalul Militar.

Articol principal: Ansamblul urban interbelic „Corso” din Timișoara.

Palatul Weiss. Frontonul clădirii a fost proiectat de László Székely

Palatul Neuhausz, construit între 1911 - 1912, într-o combinație de eclectic, Wiener Secession și Art Nouveau maghiar

Palatul Arnold Merbl. Stilul anilor 1900, curentul Secession

Palatul Széchenyi. Construit între 1900–1914 de Societatea Széchenyi Rt.

Monumentul Lupa Capitolina. Trimis Timișoarei de către municipalitatea din Roma. Simbol al latinității care unește popoarele român și italian

Piața Victoriei, cunoscută și sub denumirea de Piața Operei, este piața centrală a Timișoarei. Pe cele două laturi ale pieței se află clădirea Operei (spre nord), respectiv Catedrala Mitropolitană (spre sud), două dintre cele mai reprezentative monumente arhitecturale ale orașului. Latura de promenadă dinspre Operă spre Catedrală se numește Corso și găzduiește palatele Weiss, Lloyd, Neuhausz, Merbl, Dauerbach, Hilt și Széchenyi, iar latura opusă, Surogat, găzduiește palatele Camerei de Comerț și Palatul Löffler, fiind flancate în mijloc de statuia Lupa Capitolina și fântâna cu pești.

Piața Libertății constituie elementul central, placa turnantă a sistemului urban al Timișoarei. Piața adăpostește unele dintre cele mai vechi construcții existente în orașul actual: Casa cu Atlanți, Casa Nedelkovich, Primăria veche, Statuia Sf. Ioan Nepomuk, Comenduirea Garnizoanei (fostul Generalat, clădire existentă în anul 1727), fosta Cancelarie de Război (de asemenea existentă în 1727, formează astăzi aripa de est a Primăriei Vechi), și Cazinoul Militar (construit începând din 1744, când s-a inițiat execuția corpului de pe actuala stradă Brediceanu, la colț cu strada Mărășești). Pe latura vestică se află Spitalul și Biserica mizericordienilor, respectiv Claustrul mănăstirii Franciscanilor. Constituie veriga pietonală de legătură dintre Piața Unirii și Piața Victoriei.

Articol principal: Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”.

Palatul Apelor. Stilul anilor 1900 eclectic cu elemente istoriciste, neobaroce și ale Ordinului ionic

Palatul Mária Radocsay. Stil eclectic istoricist cu elemente clasiciste

Casa de Economii Timișorene, 1906, stilul anilor 1900, curentul Art Nouveau, cu decorații vegetale și figurative. Între ornamente apare și reprezentarea stilizată a stupului de albine, simbol al băncilor

Palatul Ferencz Franz Weismayr, stil eclectic. Sediul Consulatului General al Germaniei

Biserica Comunității Reformate, stil eclectic cu elemente neogotice, arhitect Karl Hart. Fosta casă parohială a pastorului László Tőkés. Locul izbucnirii Revoluției Române din 1989

Cartierele Cetate și Iosefin păstrează intactă amprenta diversității etniilor și meșteșugarilor care le-au construit. Se păstrează influența germană, maghiară și sârbă. Clădirile au o arhitectură impresionantă, sunt viu colorate și foarte bogat ornate.

În cartiere precum Mehala și Freidorf se păstrează trăsăturile tipice ale satelor tradiționale de șvabi bănățeni: case mari cu front stradal, frumos ornate și cu spații verzi în fața caselor, cum este exemplul Casei Mühle. Alte monumente istorice din oraș includ: Coloana Fidelității, Statuia Sfântului Ioan Nepomuk din Piața Traian, ș.a.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timișoarei a suferit un proces amplu de modernizare. În 1904, Primăria a înființat postul de arhitect-șef și l-a atribuit tânărului arhitect László Székely.

Acesta a adus o contribuție decisivă la remodelarea zonei centrale și la introducerea stilurilor Art Nouveau, Wiener Secession, Art Déco, Neobaroc și eclectic în peisajul urbanistic al orașului, cum ar fi Palatul Antal Nägele, Palatul Dicasterial, Baia Publică Neptun, Cazarma pompierilor din Iosefin sau Palatul Apelor.

Palatul Prefecturii Județului Timiș, anul 1943, arhitect Victor Vlad. Stil modern interbelic cu elemente clasiciste

Palatul Băncii „Timișiana”, înainte de Primul Război Mondial Banca „Victoria”, actual Banca Italo-Română. Stilul anilor 1900 cu elemente clasiciste. Decorat cu coloane din Ordinul doric

Băile Publice Neptun (maghiară Hungária Fürdő), anul 1914, arhitect László Székely. Coronamentul acoperișului, inițial acoperit cu aur masiv, este o replică a esteticii lui Otto Wagner

Palatul Comunității Sârbe din România, cunoscut și sub denumirea de Casa fundațională Minerva, din cartierul Fabric. Stilul Second Empire (stil eclectic clasicist, având elemente neobaroce)

Fostul seminar teologic Romano-Catolic, anul 1916. Arhitect Ernő Foerk

Tot datorită lui s-a conturat și arhitectura industrială, Abatorul, fosta fabrică de țigarete, centrala hidroelectrică, întreprinderea Paltim, podul metalic sau turnurile de apă din Iosefin și Fabric fiind doar câteva exemple.

Ultimul curent arhitectural care influențează orașul este cel românesc, introdus odată cu trecerea Timișoarei sub administrație românească. Cel mai bun exemplu este Catedrala Mitropolitană realizată în arhitectură tradițională românească, în stil moldovenesc, fiind în prezent cea mai înaltă biserică din România (90,5 m) și cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume din afara Rusiei.

În perioada interbelică se construiesc și noi cartiere de vile în jurul centrului, unde se resimte influența stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez.

Lăcașuri de cult

Vezi și: Dieceza de Timișoara.

Catedrala Millenium din Piața Traian. Proiectul a fost realizat de arhitectul Lajos Ybl. Este dotată cu o orgă fabricată de meșterul Leopold Wegenstein din Austria

Interiorul lăcașului de cult catolic Sfânta Ecaterina, succesoare a bisericii franciscane medievale din Cetatea Timișoarei. În criptă a fost înhumată în secolul al XIII-lea regina Maria de Bytom⁠, soția regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou

Biserica romano-catolică din Elisabetin. Pentru construcția lăcașului, episcopul Sándor Dessewffy a donat suma de 50.000 de coroane, solicitând ca biserica să fie a Ordinului Salvatorian

Sinagoga din Fabric. Construită între anii 1897-1899 în stil eclectic, cu elemente neo-maure, gotice și elemente de stil neo-renascentist italian. Inaugurată la data de 3 septembrie 1899, cu o predică a rabinului dr. Jacob Singer, în prezența șefului comunității, Bernát Deutsch, și a primarului Timișoarei, Carol Telbisz

Bazilica din Cetate. Construită între anii 1863-1865, după proiectul realizat de arhitectul vienez Carl Schumann. Lăcașul a fost inaugurat la data de 19 septembrie 1865, fiind reinaugurat 7 ani mai târziu, în 1872 de către împăratul Franz Joseph I al Imperiului Austro-Ungar

În Timișoara există aproximativ 30 de biserici și capele. 12 dintre acestea au fost construite după Revoluție. Tot aici există și trei sinagogi: Sinagoga din Fabric, Sinagoga din Cetate și Sinagoga din Iosefin, ultima fiind cea mai nouă (1906–1910).^[174]

Cel mai mare lăcaș de cult din Timișoara este Catedrala Mitropolitană, edificiu finalizat în 1946. Cu o înălțime de 90,5 m, este una din cele mai înalte clădiri din Timișoara, fiind la vremea edificării cea mai înaltă biserică din România. Lăcașul poate adăposti peste 5.000 de persoane. În Piața Unirii se află Catedrala Ortodoxă Sârbă, construită între 1744–1748. Alături de Biserica „Sf. Gheorghe”, reprezintă principalele lăcașe de cult ale comunității sârbe din oraș.

Naosul Catedralei Mitropolitane. Lăcașul a fost sfințit în data de 6 Octombrie 1946, în prezența Regelui Mihai, al primului-ministru Petru Groza și al patriarhului Nicodim Munteanu

Biserica romano-catolică din Iosefin. Construită în perioada 1772-1774 în stil baroc

Interiorul Domului Romano-Catolic. Edificiul are hramul Sfântului Gheorghe și a fost construit între anii 1736–1774

Biserica sârbească „Sf. Gheorghe” din Fabric. Pictura iconostasului a fost realizată în 1764 în manieră barocă, de către maestrul Nikolá Nèscovic

Vicariatul Sârbesc din Piața Unirii. Din anul 1964 biserica este declarată monument istoric

Numărul bisericilor catolice este mai mare decât cel al bisericilor ortodoxe, deși majoritatea populației Timișoarei este ortodoxă. Printre bisericile catolice importante din oraș se numără: Biserica Millennium, cea mai mare biserică romano-catolică din Timișoara; Domul Romano-Catolic; Biserica romano-catolică din Mehala, făcută după planurile arhitectului Eduard Reiter; Biserica „Preasfânta Inimă a lui Isus”, din Elisabetin; Biserica Romano-Catolică din Iosefin, construită între 1772-1774 în stil baroc; Biserica Romano-Catolică din Fratelia; Biserica Notre Dame (deservește comunitatea catolică a bulgarilor bănățeni), construită în stil istoricist; Biserica din Elisabetin (deservește comunitatea greco-catolică); Biserica „Sfânta Ecaterina” (deservește comunitatea slovacă catolică); etc.^[175]

Dintre bisericile ortodoxe importante enumerăm: Biserica „Sfântul Ilie” din cartierul Fabric; Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Iosefin, construită în stil neobizantin; Biserica de lemn din Topla - unul din cele mai valoroase monumente religioase din Banat, aflată în incinta Muzeului Satului Bănățean; etc.^[175]

Biserica ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului” din Piața Alexandru Mocioni. Construită după planurile arhitectului Victor Vlad, în stil neobizantin, este o replică a moscheei Hagia Sofia din Istanbul

Biserica Notre Dame din Iosefin, proiectant Eduard Reiter. Edificiul a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, în spiritul istorismului, prin combinarea stilului neoromanic, cu două turnuri neogotice

Interiorul bisericii „Sfântul Iosif” din Fratelia. Piatra de temelie a fost pusă la 1926, în prezența vicarului general István Fiedler. Consacrarea clădirii a fost făcută în 6 Iulie 1930, de către episcopul Augustin Pacha

Biserica „Sfântul Ilie” din Fabric, arhitect László Székely. În 25 Decembrie 1929, lăcașul a fost vizitat de către primul patriarh al României, Miron Cristea

Biserica Reformată „Noul Mileniu”, în apropierea uzinei hidroelectrice din Plopi. Monument de arhitectură organică, realizat de Imre Makovecz

În actuala piață Sf. Gheorghe s-a aflat cea mai veche biserică a orașului, care avea hramul Sfântului Gheorghe, acesta fiind socotit și patronul cetății Timișoara. Biserica medievală catolică „Sfântul Gheorghe” este atestată documentar în ianuarie 1323 și era, la vremea respectivă, locul preferat de întâlnire al prelaților și al curtenilor aflați la castel, fiind cea mai mare biserică a cetății. A devenit principala moschee în timpul stăpânirii otomane iar după cucerirea Timișoarei de către armatele habsburgice, lăcașul de cult a fost resfințit.^[175]

Împrejurimi. Atracții turistice în județul Timiș

Vezi și: Lista siturilor Natura 2000 din România.

Stațiunea Buziaș

Zona etnografică Țara Făgetului, Munții Poiana Ruscă

Surduc, cel mai mare lac din vestul țării

Lalea pestriță în rezervația naturală Lunca Pogănișului

Concertul anual de muzică simfonică de la peștera Românești

Împrejurimile oferă opțiuni variate de relaxare și petrecere a timpului liber. În anul 2017 județul Timiș a fost al treilea cel mai vizitat județ al României, din punct de vedere al numărului de turiști străini.^[176]

La câțiva kilometri de Timișoara se află renumitele stațiuni balneare Buziaș și Băile Călacea. Printre obiectivele turistice de aici:

Zona cu parcul și colonada imperială, unică în Europa ca lungime (510 m), locul preferat de promenadă al împărătesei Elisabeta. Cuprinde un întreg ansamblu de monumente istorice format din Hotelul "Bazar"; Hotelul "Grand"; Cazinoul; precum și un parc dendrologic cu o suprafață de peste 20 hectare, oază de liniște și relaxare, cu numeroase specii rare de arbori seculari, cel mai important fiind platanul. Arhitectura este remarcabilă, în stil turcesc, bizantin, unică în România. Singurele promenade similare din Europa se găsesc în Karlovy Vary și în Baden-Baden;
Ștrandurile cu apă minerală din Buziaș (1874), primele de acest gen din Europa;
Izvoarele minerale ,,Moș Bâzieș'' (1984), Mihai și Iosif;
Buveta ,,Izvorul Sănătății'' din centrul stațiunii;
Muzeul Balnear Buziaș, primul muzeu de acest gen din România. Cuprinde exponate din ceramică tracică, vase din Neolitic, numeroase fotomontaje;
Colecția de artă populară ,,Iulia Florea Troceanu'', ce cuprinde piese unicat, caracteristice artei populare bănățene;
Biserica Romano-Catolică din localitate, declarată monument istoric;
Rezervația naturală Satchinez;
Mlaștinile Murani, ș.a.

În prezent, în ambele stațiuni sunt multe pensiuni și vile, precum și hoteluri de trei și patru stele, cu confort deosebit, și se situează la nivelul turismului internațional.

Arii naturale protejate și situri arheologice

Articol principal: Lista rezervațiilor naturale din județul Timiș.

Vezi și: Lista siturilor arheologice din județul Timiș.

Parcul Dendrologic Bazoș

Pui de dropie în rezervația ornitologică Beba Veche

Stârc cenușiu în „Delta Banatului”, rezervația naturală Satchinez

Sărăturile Diniaș

Rață cu cap castaniu în Mlaștinile Murani

În județ se găsesc numeroase rezervații naturale care adăpostesc un număr mare de specii de plante și animale rare, ocrotite de lege. Lângă Satchinez, la 25 km nord-est de Timișoara, se găsește cel mai mare areal natural din vestul României (Mlaștinile Satchinez – Murani – Rezervația Beba Veche).^[177]

Ariile naturale din județ cuprind: Lunca Timișului, Lunca Mureșului Inferior și Lunca Pogănișului; rezervațiile forestiere Bazoș, Bistra și Cenad – ce conțin o varietate mare de specii arboricole și botanice; lacurile Cotu Morii, Verbunci, Hergheșceu, Râtu Mare, Satchinez, Ianova și Lacurile Becicherecu Mic.

Stârc galben în Insula Mare Cenad

Ghizdei de sărătură în situl natural Becicherecu Mic

Exemplar de Nycticorax în Pădurea Macedonia

Pajiștea cu narcise Bătești

Stârc purpuriu în Insula Igriș

Ariile protejate cuprind Sărăturile Diniaș, Becicherecu Mic, Hunedoara Timișană, Insula Igriș și Insula Mare de la Cenad; zonele de protecție avifaunistică de la Pădurea Macedonia și Livezile - Dolaț; Pajiștea cu narcise Bătești și Movila Sisitak; etc.^[177]

Alte obiective turistice sunt peșterile, dintre care amintim: peștera de la Românești, peștera Albastră – lângă Pietroasa, Peștera cu Apă, peștera „Stânca lui Florian” – lângă Tomești, respectiv cascadele: Cornet (Nădrag) și Șopot (Poieni).^[177]

Pădurea Bistra

Localitatea Pietroasa

Traseu turistic montan în Nădrag

Charlottenburg, Dealurile de Vest

Biserica de lemn din Poieni

Turismul montan este practicat sub formă de alpinism, escalade, drumeții, și cicloturism pe traseele turistice montane din Munții Poiana Ruscă, zonă cunoscută etnografic ca Țara Făgetului, areal cu potențial turistic deosebit, dat de valoarea cadrului natural și peisagistic, zona fiind ideală pentru activități de hiking, trekking și recreere; iar în parcul de aventură de la Nădrag, la poalele Vârfului Padeș, se pot practica cățărările, tirolienele, bungee jumping, paintball, geocaching, etc.^[178]

Zona de agrement a lacului Surduc, amenajat în perioada 1972–1978, într-un cadru cu o valoare peisagistică ridicată, a determinat crearea unui microclimat cu funcțiune recreativă multiplă: natație, înot cu labele, scufundări, schi nautic, orientare subacvatică, pescuit, ștrand și camping. Activitățile de canotaj și caiac-canoe pot fi practicate pe Canalul Bega, iar cele de rafting pe Râul Timiș.^[178]

Enoturismul este reprezentat de localitățile Recaș (Cramele Recaș) și Silagiu (Aramic Silagiu), renumite atât în țară cât și în străinătate pentru vinurile lor.^[178]

Fortificații medievale

Articol principal: Lista monumentelor istorice din județul Timiș.

Vezi și: Lista castelelor și conacelor din județul Timiș.

Castelul Huniade din Timișoara, construit între anii 1308–1315 de regele Ungariei Carol Robert de Anjou

Bastionul Maria Theresia, fortificație din Cetatea Timișoarei, din perioada apartenenței Banatului la Imperiul Austriac

Cetatea Jdioara

Turnul medieval de apărare Ciacova

Castelul Nakó din Sânnicolau Mare

Turismul cultural-istoric cuprinde numeroase obiective în situri istorice și arheologice, monumente de arhitectură și muzee. Astfel pe lângă vizite, sejururi și excursii s-au adăugat city break-urile, stagiile și circuitele tematice. Timișoara deține cel mai mare ansamblu arhitectonic de clădiri istorice din România (cca. 14.500), constituit din patrimoniul urban al cartierelor Cetate, Iosefin, Fabric și Elisabetin și este totodată Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2023.^[179]

Cazinoul „Cassina” din Făget

Conacul Mocioni

Domeniul nobiliar Banloc

Conacul Liptay Károly din Lovrin

Mausoleul familiei Mocioni din Foeni

Dintre fortificațiile medievale și clădirile istorice amintim Cetatea Timișoarei, Bastionul Theresia, Cetatea medievală de la Făget și Cetatea Jdioarei; castelele Huniade, Nakó, Mercy, Karátsonyi și Cazinoul Cassina din Făget; conacele Gudenus și ansamblul conacului și mausoleului familiei Mocioni din Foeni; hanurile Poștei și „Ana Lugojana” din Lugoj ; ș.a.

Lăcașuri de cult

Articol principal: Biserici de lemn din Banat.

Biserica de lemn din Margina

Interiorul naosului de la Săraca

Mănăstirea Partoș

Așezământul monahal din Birda

Biserica din Pietroasa de Sus

Turismul ecumenic și religios cuprinde numeroase lăcașuri de cult, biserici și mănăstiri istorice. Dintre ansamblurile mănăstirești se remarcă bisericile istorice de lemn din ținuturile Făgetului: Bătești, Curtea, Crivina de Sus, Căpăt, Coșevița, Crivobara, Dragomirești, Dubești, Dobrești, Groși, Hezeriș, Homojdia, Jupânești, Lucareț, Margina, Nemeșești, Pietroasa, Povârgina, Poieni, Românești, și Zolt.^[180]

În satul Partoș se află Mănăstirea Partoș, care datează din secolul al XIV-lea; la Cebza se află Mănăstirea Cebza ridicată în 1759; în comuna Birda se află Mănăstirea Sfântul Gheorghe; în municipiul Lugoj găsim Mănăstirea minoriților din 1733; iar în apropiere de Șemlacu Mic se află Mănăstirea Săraca, declarată monument istoric.^[180]

Mănăstirea minoriților din Lugoj

Biserica de lemn din Crivina de Sus

Mănăstirea Cebza

Biserica de lemn din Coșevița

Biserica Sf. Vasile din Dumbrăvița

Alte atracții și puncte de interes

Bazele de tratament și centrele de welness&spa cu apă geo-termală terapeutică constituie punctul principal de atracție al zonei. Județul Timiș are cel mai mare potențial turistic balnear din România, având patru orașe și nouă comune ce dețin resurse specifice, exploatate în scop de agrement.^[181]

Apele minerale captate sunt calcice, magneziene hipotone, cloruro-sodice, puternic carbonatate (2.000-2.600 mg / litru), cu PH peste 7,2, temperatura apei la captare fiind de 30°C, fiind recomandate în insuficiență cardiacă, afecțiuni respiratorii, circulatorii, reumatismale, neurologice, boli autoimune și hormonale, metabolice și de nutriție, nevroză astenică, anemie feriprivă, precum și boli profesionale.^[182]

Turismul balnear se practică în stațiunea de interes național Buziaș, stațiunea de interes local Băile Călacea, orașele Deta, Sânnicolau Mare și Jimbolia, precum și în localitățile Teremia Mare, Pișchia, Sacoșu Mare, Sânmihaiu German și Lovrin. Alte opțiuni pentru agrement acvatic sunt albia râului Timiș, unde există două zone amenajate: la Șag (10 kilometri de oraș) și la Albina (15 kilometri de Timișoara), unde există numeroase terenuri sportive special amenajate care permit practicarea unor sporturi precum tenis, fotbal, handbal, baschet, tenis de masă sau volei.^[183]

Zonele cu un bogat fond cinegetic (Banloc, Bogda, Breștea, Chevereșu Mare, Dumbrava, Giroc, Hitiaș, Pădureni, Peciu Nou, Pișchia, Remetea Mică, Silagiu), precum și cele cu un fond piscicol diversificat (Bega–Luncani, Bega–Tomești–Românești, Bega–Poieni, Bega–Margina, Timiș–Cebza, Timiș–Coșteiu) reprezintă un potențial remarcabil, foarte apreciat de iubitorii vânătorii și pescuitului sportiv. Pe teritoriul județului Timiș există 86 de fonduri de vânătoare și 30 de fonduri de pescuit.^[184]

Agroturismul și ecoturismul este reprezentat de ansamblurile gospodărești tradiționale din mediul rural, spațiile monahale, cabanele și casele de vacanță. Orașul și împrejurimile sale, inclusiv din proximitatea granițelor cu Serbia și Ungaria, oferă 40.233 de paturi pentru turiști, în hoteluri, pensiuni, campusuri, internate de școli și cămine studențești.^[185]