Topinambur

Topinamburul (Helianthus tuberosus), numit și „picioică”, „ciocaribă", „măr-de-pământ”, „morcov-porcesc”, „nap porcesc”, „pere-iernatice”, „guli", „cartoful săracilor" (din maghiară) este o plantă din familia Asteraceae, aparținând, ca și floarea soarelui, genului Helianthus.

Topinambur
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
(neclasificat):	Angiospermae
(neclasificat):	Eudicotidae
(neclasificat):	Asteridae
Ordin:	Asterales
Familie:	Asteraceae
Trib:	Heliantheae
Gen:	Helianthus
Specie:	H. tuberosus
Nume binomial
Helianthus tuberosus L.
Sinonime[1]
Helianthus esculentus Warsz. Helianthus serotinus Tausch Helianthus tomentosus Michx. Helianthus tuberosus var. subcanescens A.Gray
Modifică text

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jerusalem artichoke

Topinambur

Topinamburul este o plantă de cultură de la care se folosesc, asemeni cartofului, tuberculii subterani. Numele de topinambur provine de la tribul amerindian "Topinambas".

Caracteristici morfologice

Topinamburul este o plantă perenă care are tulpină ierboasă ce poate atinge o înălțime de 3 m, partea vegetativă a plantei uscându-se toamna. Primăvara răsare din nou din tuberculii subterani. Planta are frunze alungite păroase, flori galbene ce ating diametrul de 8 – 10 cm. Timpul de înflorire depinde de clima regiunii, în Europa centrală înflorind în luna august.

Tulpina subterană a plantei este un rizom. Pe ramificațiile rădăcinii se formează tuberculii de mărimea cartofilor, care erau folosiți în alimentație sau mai ales pentru furajarea animalelor.

În Europa planta se poate găsi în stare sălbatică. Deoarece nu are prea mulți dușmani naturali, a devenit o pacoste în culturile agricole.

Istoric

Tuberculi de topinambur

Topinamburul provine, ca și cartoful, din America Centrală, probabil Mexicul de azi, fiind în perioada precolumbiană o plantă de cultură amerindiană. Emigranți francezi, supraviețuitorii unei foamete, au trimis din Canada în Europa, în anul 1610, această plantă care le salvase viața. Din greșeală sau din neînțelegere, francezii au numit planta „topinambour”, după numele unui trib amerindian din Brazilia. În secolul al XIX-lea, el a fost printre principalele plante de cultură folosite în alimentație și pentru furajarea animalelor. Azi planta este cultivată aproape pe toate continentele, principalele culturi fiind în America de Nord, Rusia, Australia și Asia, mai puțin în Europa. În prezent apare pe piață în Europa numai în magazine cu produse bio.

Proprietăți și conținutul tuberculilor

Tuberculii de topinambur au un gust dulceag, deoarece conțin inuline, un grup de oligozaharide ce conțin fructoză. Ei pot fi folosiți în salate, sau fierți în apă sărată, sau fripți ca și cartofii pai, sau ca suc obținut din tuberculi. A început să fie utilizat tot mai mult ca hrană pentru bolnavii de diabet, deoarece conține un polizaharid care este suportat de bolnavii cu o glicemie crescută. Mai poate fi utilizat și la obținerea unor băuturi alcoolice.

Conținutul a 100 g de topinambur:
kcal	kJoule	Apă	Proteine	Lipide	Glucide	Balast
31	130	78,465 g	2,44 g	0,41 g	4 g	12,5 g

Conținutul a 100 g de topinambur:
Glucide	Acid linolenic	Acid linoic	Minerale	Sodiu	Potasiu	Calciu	Magneziu	Fosfor	Fier	Zinc	Cupru
0,33 BE	44 mg	0,165 g	1,74 g	3 mg	478 mg	10 mg	20 mg	78 mg	3,7 mg	60 µg	0,150 mg

Conținutul în vitamine a 100 g de topinambur:

A

B1

B2

B3

B5

B6

B7

B9

B12

C

D

E

K

2 µg

200 µg

60 µg

1,3 mg

60 µg

90 µg

1,7 µg

31 µg

0 mg

4 mg

0 mg

1,3–2 mg

0,023 mg