Kellner

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germană medie de sus kelnære, care provine din gotică kelnere, kelenāri < inevitabil din latină cellenarius, din cellerarius, din cellarium („subsol, beci, pivniță, celar”). Confer și Keller.

Pronunție

• AFI: /ˈkɛlnɐ/

Substantiv

Declinarea substantivului der Kellner
m.	Singular	Plural
Nominativ	der Kellner	die Kellner
Acuzativ	den Kellner	die Kellner
Dativ	dem Kellner	den Kellnern
Genitiv	des Kellners	der Kellner

1. chelner, ospătar

   Der Kellner hat heute aber viel zu tun.

2. (înv.) chelar
3. (înv.) stăpân, gospodar, căsar
4. (înv.) curtean
5. (înv.) copil de casă, paj

Sinonime

• 1: Ober, Servierer, (în Elveția) Serviceangestellter, (reg.) Aufwärter, (în Austria) Schani, (înv.) Garçon, (în Austria) Markör/Marqueur, (fam.) Abkocher, Bakschischer, Genussmittelspediteur, Kollege-kommt-gleich, Portionshandlanger, Prozentegeier, Prozenter, Schlaraffenleutnant, Schlepper, Schwenker, Seelentröster, Serviettenschwenker, Trinkgeldjäger
• 2: Kellermeister, Kellnermeister
• 3: Gutsverwalter, Wirtschafter
• 4: Hofkellner
• 5: Kellerjunge, Kellerknecht

Cuvinte derivate

• Kellnerin

Cuvinte compuse

• Aushilfskellner
• Etagenkellner
• Jungkellner
• Oberkellner
• Stationskellner
• Weinkellner
• Zahlkellner

Cuvinte apropiate

• kellnern, kellnerieren
• Kellnerknecht
• Kellnermeister

Vezi și

• Bedienung
• Servicekraft
• Servierkraft

Referințe

• DWDS
• Wiktionary
• Wiktionary