chelar

română

Etimologie

Din greacă ϰελλάριος (kellários), în parte prin intermediul slavă (veche) kelarŭ. La origine este latină cellarium (confer italiană cellaio, franceză cellier), care, prin intermediul neogreacă ϰελλάρι(ον) (kellárion), a dat și chelar („cămară, depozit de provizii”), confer celar.

Pronunție

• AFI: /ke'lar/

Substantiv

Declinarea substantivului chelar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chelar	chelari
Articulat	chelarul	chelarii
Genitiv-Dativ	chelarului	chelarilor
Vocativ	chelarule	chelarilor

1. persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești.

Cuvinte derivate

• chelăreasă
• chelăriță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online