Turk
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
 Vezi și : turk, Turk., Türk |
engleză
(English)
Variante
- (ieșit din uz) Turke
Etimologie
Din turcă Türk.
Pronunție
Substantiv
Turk, pl. Turks
- persoană de origine turcică
- (spec.) turc, turcă, turcoaică
- (ieșit din uz) musulman, mahomedan, turc
- (înv.) barbar, vandal
- (în SUA, argou) homosexual activ; sondor
- (în SUA) membru dintr-un trib metis din Carolina de Sud
Sinonime
- 3: Muslim
- 4: barbarian, vandal
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Turk's head
Cuvinte apropiate
- Turkey
- Turkic
Anagrame
- Kurt
Referințe
Remove ads
neerlandeză
Etimologie
Din turcă Türk.
Pronunție
- AFI: /tʏrk/
Substantiv
| Declinarea substantivului Turk | ||
| m. | Singular | Plural |
| Substantiv | Turk | Turken |
| Diminutiv | Turkje | Turkjes |
Cuvinte derivate
- Turkse
Cuvinte apropiate
Referințe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads