abito

Vezi și : abitò

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină habitus („înfățișare, aspect”), din verbul habeō („a avea”).

Pronunție

• AFI: /ˈabito/

Substantiv

abito m., abiti pl.

1. (text.) îmbrăcăminte

   Ha acquistato un bell'abito in saldo.

2. (spec.) (despre femei) rochie
3. (spec.) (despre bărbați) costum
4. (spec.) (bis.) veșmânt bisericesc; (spec.) rasă, sutană
5. (zool.) blană; (spec.) (mai ales despre păsări) penaj
6. (bis.) scapular
7. (fig.) aptitudine, înclinație (pentru)
8. (livr.) deprindere, obicei, obișnuință, habitudine
9. (livr.) înfățișare, aspect
10. (med.) habitus
11. (cristal.) habitus

Sinonime

• 1: indumento, veste, vestito
• 2-3: vestito
• 5: (zool.) livrea
• 6: (bis.) abitino, scapolare
• 7: attitudine
• 8: abitudine
• 9: aspetto, portamento

Cuvinte derivate

• abitino
• abituccio
• miniabito
• soprabito

Cuvinte compuse

• abito blu
• abito da sposa
• abito su misura

Cuvinte apropiate

• abituare
• abitudine

Expresii

• non è l'abito a fare il monaco, l'abito non fa il monaco

Vezi și

vedeți și

bermuda blue-jeans calzoncini calzoni camice camicetta camicia camiciotto cappotto chador chimono giacca a vento giacca giaccone gilet gonna gonna-èantalome grembiule impermeabile loden maglia

maglione mantello maxigonna minigonna montgomery montone pantagonna pantaloncini pantaloni pareo pelliccia piumino poncho prendisole pullover salopette sari shorts sottana toga tuta

Etimologie

Din abitare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abitare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din ābaetō.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /aːˈbiː.toː/
• (Latină ecleziastică) AFI: /aˈbi.to/

Verb

1. formă alternativă pentru ābaetō.

Etimologie

Din abeō.

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la imperativ viitor activ pentru abeō.
2. forma de persoana a III-a singular la imperativ viitor activ pentru abeō.