abrupt

română

Etimologie

Din franceză abrupt < latină abruptus.

Pronunție

• AFI: /a'brupt/

Adjectiv

Declinarea adjectivului abrupt
	Singular	Plural
Masculin	abrupt	abrupți
Feminin	abruptă	abrupte
Neutru	abrupt	abrupte

1. (despre povârnișuri, prăpăstii etc.) cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios.

   O stâncă abruptă.

2. (fig.) (despre stil) fără legătură, inegal.
3. (bot.) (despre un organ) târâtor, repent.

Sinonime

• 1: drept, perpendicular, prăpăstios, râpos, vertical
• 2: aspru, inegal
• 3: repent, târâtor

Antonime

• domol, lin

Cuvinte apropiate

• abruptamente

Locuțiuni

• ex abrupto

Traduceri

foarte înclinat

bulgară: стръмен (български) (strǎmen) catalană: abrupte (català) daneză: brat (dansk) ebraică: תלול (עברית) (talul) engleză: abrupt (English), rough (English), steep (English) estoniană: järsk (eesti), äkiline (eesti) finlandeză: äkkijyrkkä (suomi) franceză: abrupt (français) germană: abrupt (Deutsch), jäh (Deutsch), schroff (Deutsch), steil (Deutsch) greacă: απόκρημνος (Ελληνικά) (apókrimnos), απότομος (Ελληνικά) (apótomos) islandeză: brátt (íslenska) italiană: brusco (italiano)

latină: abruptus (Latina) maghiară: hirtelen (magyar) neerlandeză: steil (Nederlands) norvegiană: brå (norsk), bratt (norsk) occitană: abrupte (occitan) poloneză: szorstki (polski), opryskliwy (polski) portugheză: brusco (português), abrupto (português) rusă: крутой (русский) (krutój), обрывистый (русский) (obrývistyj) spaniolă: abrupto (español), brusco (español) suedeză: brant (svenska), abrupt (svenska) turcă: ani (Türkçe)

Substantiv

Declinarea substantivului abrupt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abrupt	abrupte
Articulat	abruptul	abruptele
Genitiv-Dativ	abruptului	abruptelor
Vocativ	'	'

1. (geogr.) formă de relief abruptă.

Traduceri

relief abrupt

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din franceză abrupt < latină abruptus.

Pronunție

• AFI: /aˈbrɵpːt/
•  Audio^fișier

Adjectiv

abrupt (comp. abruptare, sup. abruptast)

1. (înv.) discontinuu, intermitent
2. brusc, subit

Sinonime

• 1: avbruten, osammanhängande
• 2: hastig, oväntad, plötslig, tvär

Adverb

abrupt (comp. abruptare, sup. abruptast)

1. (înv.) (în mod) discontinuu, intermitent
2. abrupt, brusc, subit

Sinonime

• 1: avbrutet, osammanhängande
• 2: hastigt, oväntat, plötsligt, tvärt

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary