absolvi

română

Etimologie

Din latină absolvere. Confer germană absolvieren, franceză absoudre.

Pronunție

• (asimilare) AFI: /ap.sol'vi/

Verb

Conjugarea verbului absolvi
Infinitiv	a absolvi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	absolvesc/absolv
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să absolvească/absolve
Participiu	absolvit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ.
2. a scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta.

Sinonime

• 1: isprăvi, sfârși, termina
• 2: cruța, ierta, scuti, (înv.) milui, pardona, slobozi

Antonime

• 1: începe
• 2: condamna

Cuvinte derivate

• absolvent
• absolvență
• absolvire

Traduceri

a ierta, a scuti

catalană: absoldre (català) engleză: absolve (English) esperanto: absolvi (Esperanto) franceză: absoudre (français) germană: freisprechen (Deutsch), absolvieren (Deutsch) greacă: συγχωρώ (singhoró) (Ελληνικά) italiană: assolvere (italiano) latină: absolvere (Latina)

norvegiană: frikjenne (norsk) neerlandeză: vrijspreken (Nederlands), vergeven (Nederlands) portugheză: absolver (português) rusă: освобождать от (osvoboždat’ ot) (русский), снимать (snimát’) (русский) spaniolă: absolver (español) suedeză: frikänna (svenska) turcă: affetmek (Türkçe), aklamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Din latină absolvere.

Pronunție

• AFI: /ab.ˈsɔl.vi/

Verb

1. a absolvi

Sinonime

• malkondamni