absurd

română

Etimologie

Din franceză absurde < latină absurdus.

Pronunție

• AFI: /ab'surd/

Adjectiv

Declinarea adjectivului absurd
	Singular	Plural
Masculin	absurd	absurzi
Feminin	absurdă	absurde
Neutru	absurd	absurde

1. care contrazice gândirea logică, care nesocotește legile naturii și ale societății, contrar bunului-simț; ilogic.

Sinonime

• aberant, ilogic, nelogic, nerațional, prostesc, stupid, (livr.) elucubrant, irațional

Antonime

• logic, rațional, rezonabil

Cuvinte derivate

• absurditate

Cuvinte compuse

• reducere la absurd

Locuțiuni

• (loc.adv.) Prin absurd = admițând un raționament fals, o situație aproape imposibilă.

Vezi și

• ab absurdo

Traduceri

care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț

engleză: absurd (English) franceză: absurde (français) germană: absurd (Deutsch) italiană: assurdo (italiano) maghiară: abszurd (magyar)

neerlandeză: absurd (Nederlands) portugheză: absurdo (português) rusă: абсурдный (русский) (absúrdnyj), нелепый (русский) (nelépyj) spaniolă: absurdo (español) suedeză: absurd (svenska), befängd (svenska)

Substantiv

Declinarea substantivului absurd
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	absurd	absurde
Articulat	absurdul	absurdele
Genitiv-Dativ	absurdului	absurdelor
Vocativ	'	'

1. ceea ce este absurd.

Sinonime

• absurditate

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online