aestas

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *h₂eydʰ- („arsură, ardere; foc”). Înrudit cu latină aestus (aedis) și greacă antică αἴθω (aíthō).

Pronunție

• AFI: /'ae̯s.taːs/

Substantiv

Declinarea substantivului aestās
f.	Singular	Plural
Nominativ	aestās	aestātēs
Genitiv	aestātis	aestātum
Dativ	aestātī	aestātibus
Acuzativ	aestātem	aestātēs
Ablativ	aestāte	aestātibus
Vocativ	aestās	aestātēs

1. vară

Cuvinte apropiate

• aestus

Vezi și

• autumnus
• hiems
• ver

Referințe

• Wiktionary