alterna

română

Etimologie

Din franceză alterner < latină alternare.

Pronunție

• AFI: /al.terˈna/

Verb

Conjugarea verbului alterna
Infinitiv	a alterna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	alternez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să alterneze
Participiu	alternat
Conjugare	I

1. (v.intranz. și tranz.) a reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale.
2. (v.intranz.) (despre sunete) a se schimba prin alternanțe.

Cuvinte derivate

• alternare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online