alternare

română

Etimologie

Din a alterna.

Pronunție

• AFI: /al.ter'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului alternare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alternare	alternări
Articulat	alternarea	alternările
Genitiv-Dativ	alternării	alternărilor
Vocativ	alternareo	alternărilor

1. acțiunea de a alterna și rezultatul ei.

Cuvinte derivate

• subalternare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină alternō.

Pronunție

• AFI: /alterˈnare/

Verb

1. a alterna
2. (agr.) a alterna (culturile)

Sinonime

• 1: avvicendare

Cuvinte derivate

• alternarsi

Cuvinte apropiate

• alternanza
• alternativa
• alternativo
• alternato
• alternatore
• alterno

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din alternō.

Pronunție

• AFI: /al.ter.ˈnaː.re/

Verb

1. forma de prezent infinitiv activ pentru alternō.
2. forma de persoana a II-a singular la prezent imperativ pasiv pentru alternō.
3. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pasiv pentru alternō.

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din alternar.

Pronunție

• AFI: /al.teɾ.ˈna.ɾe/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la viitor subjonctiv pentru alternar.
2. forma formală de persoana a II-a singular la viitor subjonctiv pentru alternar.
3. forma de persoana a III-a singular la viitor subjonctiv pentru alternar.