aplica

română

Etimologie

Din franceză appliquer < latină applicare.

Pronunție

• AFI: /a.pli'ka/

Verb

Conjugarea verbului aplica
Infinitiv	a aplica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	aplic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să aplice
Participiu	aplicat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun.

   A aplica un sigiliu.

2. a pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra.

   A aplica un procedeu.

   A aplica un tratament.

3. a raporta un principiu general la un caz concret, particular.

Sinonime

• 1: pune
• 2: folosi, întrebuința, utiliza, (rar) practica
• 3: executa

Cuvinte derivate

• aplicare
• aplicat
• aplicativ
• aplicație

Locuțiuni

• A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva).

Traduceri

a pune ceva pe (sau peste) altceva

catalană: aplicar (català) engleză: apply (English) esperanto: apliki (Esperanto) franceză: appliquer (français) germană: applizieren (Deutsch) italiană: applicare (italiano)

poloneză: nałożyć (polski) portugheză: aplicar (português) spaniolă: aplicar (español) suedeză: applicera (svenska) turcă: uygulamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online