apostol
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din greacă ἀπόστολος (apóstolos, „trimis”), în parte prin intermediul slavă (veche) apostolŭ.
Pronunție
- AFI: /aˈpos.tol/
Substantiv
| Declinarea substantivului apostol | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apostol | apostoli |
| Articulat | apostolul | apostolii |
| Genitiv-Dativ | apostolului | apostolilor |
| Vocativ | apostolule | apostolilor |
- (în religia creștină) nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos.
- misionar creștin de la începutul creștinismului.
- adept și propagator înflăcărat al unei idei, al unei doctrine etc.
- (la sg.) carte de ritual creștin, cuprinzând fapte atribuite Apostolilor și scrisorile lor adresate diferitelor persoane și comunități.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads