discipol

română

Etimologie

Din latină discipulus. Confer franceză disciple.

Pronunție

• AFI: /dis'ʧi.pol/

Substantiv

Declinarea substantivului discipol
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	discipol	discipoli
Articulat	discipolul	discipolii
Genitiv-Dativ	discipolului	discipolilor
Vocativ	discipolule	discipolilor

1. persoană care trăiește în preajma unui maestru, primind învățăturile lui și adesea continuându-le și dezvoltându-le.

   Discipol al unui maestru.

2. persoană care adoptă, urmează și continuă doctrina, învățătura, principiile cuiva.

   Are mulți discipoli.

Sinonime

• 1: elev, ucenic, învățăcel, (livr.) cirac, (înv.) școlar
• 2: (livr.) acolit

Cuvinte apropiate

• disciplină

Traduceri

elev

engleză: disciple (English) esperanto: disĉiplo (Esperanto) estoniană: õpilane (eesti) finlandeză: oppilas (suomi) franceză: disciple (français) m.

germană: Schüler (Deutsch) m. maghiară: tanítvány (magyar) spaniolă: discípulo (español) suedeză: lärling (svenska), lärjunge (svenska), discipel (svenska) turcă: talebe (Türkçe), mürit (Türkçe)

Referințe

• DEX online