arma

română

Etimologie

Din franceză armer < latină armare. Confer italiană armare.

Pronunție

• AFI: /ˈaɾ.ma/

Verb

Conjugarea verbului (se) arma
Infinitiv	a (se) arma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) armez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) armeze
Participiu	armat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei.
2. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) înarma.
3. a dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența.
4. a consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături.
5. a lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar.

Sinonime

• 2: (se) înarma

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

armament armare armat armator armată armă

armătură arme armie dezarma înarma rearma

Traduceri

a (se) înarma

albaneză: armatos (shqip) catalană: armar (català) cehă: zbrojit (čeština) engleză: arm (English) esperanto: armi (Esperanto) finlandeză: aseistaa (suomi) franceză: armer (français) germană: rüsten (Deutsch), bewaffnen (Deutsch), armieren (Deutsch) italiană: armare (italiano)

latină: armare (Latina) maghiară: fegyverez (magyar) neerlandeză: bewapenen (Nederlands) poloneză: zbroić (polski) portugheză: armar (português) spaniolă: armar (español) suedeză: beväpna (svenska), rusta (svenska) turcă: silahlandırmak (Türkçe)

Etimologie

Din armă.

Pronunție

• AFI: /ˈaɾ.ma/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru armă.

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină arma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

arma f.

1. armă

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină arma.

Pronunție

• AFI: /ˈar.ma/

Substantiv

arma f., armi pl.

1. armă
2. forță

Cuvinte derivate

• armacollo
• armadio
• armaiolo
• armare
• armatura
• armeggiare
• armeria
• armiere
• armigero
• armistizio

Cuvinte compuse

• arma da fuoco

---

latină

(Latina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului arma
n.	Singular	Plural
Nominativ	arma	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. armele

---

occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină arma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

arma f.

1. armă

---

papamiento

(Papiamentu)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. a (se) arma

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină arma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

arma f.

1. armă

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină arma.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

arma f., armas pl.

1. armă

Cuvinte derivate

• armería
• armero

Cuvinte compuse

• arma blanca
• arma de fuego