armurier
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză armurier.
Pronunție
- AFI: /ar.mu.ri'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului armurier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | armurier | armurieri |
| Articulat | armurierul | armurierii |
| Genitiv-Dativ | armurierului | armurierilor |
| Vocativ | armurierule | armurierilor |
- persoană care fabrică, repară sau vinde arme (de foc).
- Armurierul face, repară sau vinde arme.
- persoană însărcinată în trecut cu păstrarea și cu întreținerea armamentului într-o unitate militară.
Sinonime
- 1: (înv.) sinețar, tufecciu
Cuvinte apropiate
Paronime
- pușcaș, pușcar
Traduceri
cel ce fabrică, repară sau vinde arme de foc
|
Referințe
Remove ads
franceză
(français)
Etimologie
Din armure („armură”) + -ier.
Pronunție
- AFI: /aʁ.my.ʁje/
Substantiv
armurier m., pl. armuriers
- (mil.) armurier
Cuvinte derivate
- armurière
Cuvinte apropiate
- armure
- armurerie
Vezi și
Referințe
francoprovensală
(arpetan)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
armurier
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads