arrogance

engleză

(English)

Etimologie

Din latină arrogantia

Pronunție

• AFI: /ˈærəgəns/

Substantiv

arrogance, (nenumărabil)

1. aroganță

   His arrogance infuriated me.

Sinonime

• audacity, conceit, conceitedness, contemptuousness, disdain, disdainfulness, ego, egotism, haughtiness, hubris, imperiousness, insolence, loftiness, ostentation, pomposity, pompousness, presumption, pretension, pretentiousness, pride, self-love, smugness, superciliousness, swagger, vanity

Antonime

• humility, servility

Cuvinte derivate

• arrogancy
• arrogant
• arrogate
• arrogation

Referințe

• Dictionary.com

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină arrogantia.

Pronunție

• AFI: /a.ʁɔ.ɡɑ̃s/

Substantiv

arrogance f., arrogances pl.

1. aroganță

   …vous avez humilié l'orgueil de vos ennemis et de ceux de votre roi quand leur arrogance était à son comble. — (Walter Scott, Ivanhoé, 1820)

Cuvinte derivate

• arrogant