autour

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche (h)ostur, care provine din latină târzie auceptor < accipiter.

Pronunție


Substantiv

autour m., autours pl.

  1. uliu; (spec.) uliu porumbar
    Faire voler un autour.

Cuvinte derivate

  • autourserie
  • autoursier

Cuvinte compuse

Variante

  • (înv.) au-tour

Etimologie

Compus din au + tour.

Adverb

autour

  1. împrejur

Sinonime

  • (înv.) à l'entour

Locuțiuni

  • autour de

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads