bancher

română

Etimologie

Din franceză banquier, italiană banchiere.

Pronunție

• AFI: /ban'ker/

Substantiv

Declinarea substantivului bancher
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bancher	bancheri
Articulat	bancherul	bancherii
Genitiv-Dativ	bancherului	bancherilor
Vocativ	bancherule	bancherilor

1. capitalist care, prin intermediul băncii,, dă bani cu împrumut sau finanțează în schimbul unei dobânzi sau al unei părți din profit pe capitaliștii sau instituțiile lor din industrie, comerț, agricultură etc.; proprietar sau mare acționar al unei bănci.
2. (la unele jocuri de cărți) persoană care conduce jocul și dispune de o sumă suficientă de bani spre a acoperi mizele celorlalți jucători.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online