baneman

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche banaman, care provine din limba nordică veche banamaðr; echivalent cu bane („cauză de moarte”) +‎ man („om, bărbat”).

Înrudit cu daneză banemand și islandeză banamaður.

Pronunție

• AFI: /²bɑːnɛˌman/

Substantiv

Declinarea substantivului baneman
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	baneman	banemannen	banemän	banemännen
Genitiv	banemans	banemannens	banemäns	banemännens

1. (astăzi considerat înv.) ucigaș, asasin

   Ännu var banemannen icke identifierad.

Sinonime

• mördare, dräpare

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary