bellboy

engleză

(English)

Variante

• bell boy

Etimologie

Din bell („clopot”) + boy („băiat”).

Pronunție

• AFI: /ˈbɛlˌbɔɪ/

Substantiv

bellboy, pl. bellboys

1. boy, băiat de serviciu

   The bellboy carried her luggage.

Sinonime

• bellhop, bellman

Cuvinte apropiate

• bellgirl

Vezi și

• bell captain

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary