bellen

Vezi și : Bellen

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus bellan.

Înrudit cu engleză bellow și rusă блеять (blejat').

Pronunție

• AFI: /'bɛlən/

Verb

Conjugarea verbului bellen
Infinitiv	bellen
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.	bellst bellt
Indicativ imperfect	bellte
Participiu perfect	gebellt
Verb auxiliar	haben

1. a lătra, a hămăi

   Der Spitz bellt bei jeder Gelegenheit. Einen Fuchs bellen zu hören, ist ein seltenes Erlebnis.

2. (fig.) a urla, a zbiera

Sinonime

• 1: (în limbajul vânătorilor) anschlagen, Laut geben

Antonime

• heulen, knurren, winseln

Cuvinte derivate

• anbellen
• Gebell

Omofone

• Bällen

Expresii

• Hunde, die bellen, beißen nicht

Referințe

• DWDS
• Wiktionary
• Wiktionary

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din bel.

Pronunție

• AFI: /'bɛłə(n)/
•  audio^fișier

Verb

Conjugarea verbului bellen
Infinitiv	bellen
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.	belt belt
Indicativ imperfect	belde
Participiu perfect	gebeld
Verb auxiliar	hebben

1. (despre clopote, sonerie etc.) a bate, a suna, a dăngăni, a răsuna

   Kun jij even bellen aan de deur?

2. (despre telefon) a suna

   Ja, ik zal je straks weer bellen.

Cuvinte derivate

• afbellen
• beller
• beltoon
• belkrediet
• gebel
• opbellen
• belletje

Etimologie

Din bel.

Substantiv

1. forma de plural pentru bel.

   • română: clopote

Referințe

• Wiktionary
• WikiWoordenboek