biscotto

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină medie biscoctus.

Pronunție

• AFI: /bi'skɔtto/

Substantiv

biscotto m., biscotti pl.

1. biscuit; p. ext. prăjitură

   La mamma ha appena sfornato i biscotti.

2. galetă

Cuvinte derivate

• biscottare
• biscottato
• biscottello
• biscotteria
• biscottiera
• biscottificio
• biscottino

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din biscottare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru biscottare.