bitvarg

suedeză

(svenska)

Etimologie

Atestat deja în 1877; compus din verbul (att) bita („a mușca”) +‎ varg („lup”).

Pronunție

• AFI: /²biːtˌvarj/

Substantiv

Declinarea substantivului bitvarg
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	bitvarg	bitvargen	bitvargar	bitvargarna
Genitiv	bitvargs	bitvargens	bitvargars	bitvargarnas

1. (fam.) (moș) țâfnos, arțăgos

Sinonime

• brumbjörn, surgubbe, surkart, tvärvigg

Vezi și

• bitsk

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary