bucluc

română

Variante

• (reg.) bocluc

Etimologie

Din turcă bokluk („bălegar” și „ceartă”).

Pronunție

• AFI: /bu'kluk/

Substantiv

Declinarea substantivului bucluc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bucluc	buclucuri
Articulat	buclucul	buclucurile
Genitiv-Dativ	buclucului	buclucurilor
Vocativ	'	'

1. (pop. și fam.) situație neplăcută, încurcată în care se află cineva.
2. ceartă, discordie.
3. (reg.; la pl.) obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui.

Sinonime

• 1: belea, încurcătură, necaz
• 2: animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, neînțelegere, vrajbă, zâzanie
• 3: gunoi, impuritate, litigiu, murdărie, necurățenie

Antonime

• 2: pace

Cuvinte derivate

• buclucaș

Expresii

• A da de bucluc/de dracu’ = a avea necazuri

Traduceri

situație complicată și neplăcută

Vedeți traduceri pentru necaz.

Referințe

• DEX online