canton
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză canton.
Pronunție
- AFI: /kanˈton/
Substantiv
| Declinarea substantivului canton | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | canton | cantoane |
| Articulat | cantonul | cantoanele |
| Genitiv-Dativ | cantonului | cantoanelor |
| Vocativ | cantonule | cantoanelor |
- clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicație, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea și întreținerea acesteia și care servește și ca locuință pentru cantonier.
- cea mai mică unitate în administrația pădurilor; locuința pădurarului.
- unitate teritorial-administrativă în unele țări.
- fiecare dintre statele care compun Confederația Elvețiană.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads