celuitor

română

Etimologie

Din a (se) celui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ʧe.lu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului celuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	celuitor	celuitori
Articulat	celuitorul	celuitorii
Genitiv-Dativ	celuitorului	celuitorilor
Vocativ	celuitorule	celuitorilor

1. (reg.) persoană care înșală, amăgește, ademenește.

Cuvinte derivate

• celuitoare

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului celuitor
	Singular	Plural
Masculin	celuitor	celuitori
Feminin	celuitoare	celuitoare
Neutru	celuitor	celuitoare

1. (reg.) care înșală, amăgește, ademenește.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciutelor
• coleturi
• coturile
• croitule
• eroticul

Referințe

• DEX '98 via DEX online