certifica

română

Etimologie

Din franceză certifier < latină certificare.

Pronunție

• AFI: /ʧer.ti.fiˈka/

Verb

Conjugarea verbului certifica
Infinitiv	a certifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	certific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să certifice
Participiu	certificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc.

Cuvinte derivate

• certificare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rectifica

Referințe

• DEX '98 via DEX online