church

Vezi și : Church

engleză

(English)

Variante

• (ieșit din uz) churche

Etimologie

Din engleza medie chirche, care provine din engleza veche ċiriċe < proto-germanică *kirikōn. De origine greacă κυριακόν (kuriakon), forma neutră al lui κυριακός (kuriakos) < κύριος (kurios, "domn, stăpân").

Pronunție

• AFI: /'ʧɜːʧ/ (Anglia)
• AFI: /'tʃɜrtʃ/ (SUA)

Substantiv

church, (nenumărabil și numărabil; pl. churches)

1. (numărabil) biserică

   This building used to be a church before being converted into a library.

2. (numărabil) biserică (ortodoxă etc.)

   The Church of England separated from the Roman Catholic Church in 1534.

3. (numărabil) credincioși

   These worshippers comprise the Church of Christ.

4. (nenumărabil) serviciu divin, slujbă

   She wanted to be married in church.

Sinonime

• 1: (bis.) chapel, (reg., în Scoția) kirk
• 3: (bis.) congregation

Cuvinte derivate

• churchgoer
• churchman
• churchmouse
• churchy
• churchyard

Cuvinte compuse

• broad church
• church-going
• Church of England
• Church of Rome
• Roman Catholic Church

Vezi și

• abbey
• basilica
• cathedral
• Kingdom Hall
• mission
• mosque
• priory
• synagogue
• temple

Verb

Conjugarea verbului to church
Infinitiv	to church
Prezent simplu pers. 3 sg.	churches
Trecut simplu	churched
Participiu trecut	churched
Participiu prezent	churching

1. (rar) a duce la biserică (pomana) noului născut
2. a se introduce în rândul credincioșilor

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary