circuit

română

Etimologie

Din franceză circuit < latină circuitus.

Pronunție

• AFI: /ʧir.kuˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului circuit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	circuit	circuite
Articulat	circuitul	circuitele
Genitiv-Dativ	circuitului	circuitelor
Vocativ	circuitule	circuitelor

1. ansamblu de fire și dispozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent.
2. sistem de conducte sau de medii prin care pot circula particule materiale.
3. mișcare a capitalului industrial sau a fondurilor unei întreprinderi în sfera producției și a circulației (de la forma bănească la forma productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească).
4. mișcare a mărfurilor.
5. proces de transformare și de prelucrare a materiei prime în produse finite.
6. distanță de străbătut pe un traseu mai mult sau mai puțin circular, stabilit dinainte, pentru o probă sportivă; drum, distanță parcursă de cineva sau de ceva (pe un itinerar prestabilit și cu întoarcerea la punctul de plecare).

Cuvinte derivate

• microcircuit
• scurtcircuit

Cuvinte compuse

• circuit imprimat
• circuitul apei în natură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cruciți

Referințe

• DEX '98 via DEX online