cloci

română

Etimologie

Din bulgară клочи (kloči). Confer friulană clucî.

Pronunție

• AFI: /kloˈʧi/

Verb

Conjugarea verbului cloci
Infinitiv	a cloci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clocesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să clocească
Participiu	clocit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și intranz.) (despre păsări) a ședea pe ouă pentru a scoate din ele pui.
2. (v.tranz.) (fig.) a pune ceva la cale; a plănui, a urzi (de obicei ceva reprobabil).
3. (v.tranz.) a se gândi în tăcere și insistent la ceva.
4. (v.intranz.) (fig.) a sta inactiv; a lenevi, a trândăvi.
5. (v.refl.) (despre lichide, alimente stătute) a căpăta un miros urât și un gust prost; (p.ext.) a se strica, a se altera.

Cuvinte derivate

• cloceală
• clocire
• clocit
• clocitoare
• descloci
• răscloci

Expresii

• (tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a se îmbolnăvi

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clico
• colic
• cocli

Referințe

• DEX '98 via DEX online