col
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză col.
Pronunție
- AFI: /kol/
Substantiv
| Declinarea substantivului col | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | col | coluri |
| Articulat | colul | colurile |
| Genitiv-Dativ | colului | colurilor |
| Vocativ | colule | colurilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
asturiană
Variante
- cono
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈkol/
Prescurtare
col m., colos pl.
Cuvinte derivate
Referințe
dalmată
(dlm)
Etimologie
Din latină populară *cu illu < latină eccum illum. Înrudit cu italiană quello, română acel, franceză veche cil și spaniolă aquel.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Pronume
col
- acel, acea
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kɒl/
Substantiv
col, pl. cols
- (geogr.) pas, strâmtoare, plai
Sinonime
- (geogr.) mountain pass, pass
Vezi și
- bealach
- saddle
Anagrame
- CLO
- loc., LOC
Referințe
franceză
(français)
Etimologie
Din latină collum („gât”).
Pronunție
- AFI: /kɔl/
Substantiv
col m., cols pl.
- (despre îmbrăcăminte) guler
- Un col de velours.
- (înv.) gât
- (anat.) col
- Le col d'un os.
- (p.anal.) gât (de sticlă, etc.)
- Le col d'une bouteille, d'un matras, etc.
- (geogr.) pas, strâmtoare, plai
Sinonime
- 2: (anat.) cou
- 5: (geogr.) (reg.) cormet, hourque
Cuvinte derivate
- colvert
- décolletage
- décolleté
- décolleter
- encolure
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
|
|
Omofone
- colle
Expresii
- se pousser du col
Anagrame
- Loc
Referințe
Remove ads
galeză scoțiană
(Gàidhlig)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
col m., colan pl.
Referințe
galiciană
(galego)
Etimologie
Din latină caulis („tulpină, cotor”) < greacă antică καυλός (kaulós, „tulpina unei plante”).
Pronunție
- AFI: /ˈkɔl/
Substantiv
col f., coles pl.
- (bot.) varză
Sinonime
- (bot.) coella, coia
Cuvinte compuse
- col de Bruxelas
Vezi și
- repolo
- verza
Referințe
irlandeză
(Gaeilge)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /kɔl̪ˠ/
Substantiv
col m., colanna pl.
- interzicere, oprire, prohibiție
- păcat, desfrâu, destrăbălare
- violare, încălcare (a unei reguli etc.)
- aversiune, repulsie
- incest
- relație, legătură, raport
Cuvinte derivate
- colscaradh
Cuvinte compuse
- col ceathar
- col ceathrair
- col cúigir
- col gaoil
- col seisir
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈkɔl/
Prescurtare
col
Referințe
neerlandeză
Etimologie
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului col | ||
| m. | Singular | Plural |
| Substantiv | col | cols |
| Diminutiv | colletje | colletjes |
- (în Belgia, fam.) (despre îmbrăcăminte) guler
- (în Belgia, fam.) (geogr.) pas, strâmtoare, plai
Sinonime
- 1: kraag
- 2: (geogr.) bergpas, bergengte
Cuvinte derivate
- coltrui
Etimologie
Din franceză colle.
Substantiv
| Declinarea substantivului col | ||
| f. | Singular | Plural |
| Substantiv | col | invariabil |
| Diminutiv | invariabil | invariabil |
Sinonime
- lijm
Referințe
Remove ads
spaniolă
(español)
Etimologie
Din latină caulis („tulpină, cotor”) < greacă antică καυλός (kaulós, „tulpina unei plante”).
Pronunție
- AFI: /ˈkol/
Substantiv
col f., coles pl.
- (bot.) varză
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- col de Bruselas
- col lombarda
Cuvinte apropiate
Referințe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads